În aceste zile se împlinesc 75 de ani de la conferinţa de la Ialta, întâlnire despre care istoria spune că a schimbat lumea. Cei mai importanţi trei lideri ai lumii - preşedintele SUA, prim-ministrul al Regatului Unit şi conducătorul sovietic s-au întâlnit la Ialta pentru a redesena harta lumii. Istoricul şi deputatul Virgiliu Pâslariuc vorbeşte despre efectele conferinţei de la Ialta.
Europa Liberă: Să discutăm despre Conferința de la Ialta din 1945 și miturile care continuă să alimenteze teorii, uneori, conspiraționiste, nu?
Virgiliu Pâslariuc: „Exact!”
Europa Liberă: La o distanță de 75 de ani, ce ne puteți spune?
Virgiliu Pâslariuc: „Conferința de la Ialta din 4-11 februarie 1945, de fapt, pune bazele acelei lumi bipolare, care a dominat întregul sistem, întreaga ordine mondială până la sfârșitul anilor ‘80, până la căderea Berlinului. A fost, de fapt, rezultatul evenimentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când cele trei Mari Puteri s-au așezat la masa negocierilor și și-au propus să stabilească cumva care vor fi liniile de dezvoltare a lumii postbelice.”
Europa Liberă: Și au reușit să cadă de acord cei trei, în principiu pacea a fost asigurată în Europa, dar numai la câteva luni avea să izbucnească un nou război – Războiul rece. Ce s-a întâmplat, de fapt, atunci?
Virgiliu Pâslariuc: „Lucrul acesta cumva era și de așteptat. Adică nimeni nu-și făcea iluzii că diferențele acestea ideologice nu vor răbufni. Noi am avut cazuri și în istoria noastră recentă când s-au unit forțe diametral opuse din punct de vedere ideologic, dar, mă rog, având un scop comun, ele l-au atins, dar mai apoi aceste diferențe până la urmă și-au jucat rolul. Cam același lucru s-a întâmplat, evident păstrând proporțiile, și în 1945, când sigur că obiectivul comun – victoria Coaliției contra Germaniei naziste – a cerut un efort comun din partea Coaliției acesteia antihitleriste - Statele Unite, Uniunea Sovietică și Marea Britanie - și ele au trebuit să se înțeleagă.”
Europa Liberă: Dar unii colegi de-ai Dvs., unii istorici au acreditat ideea că Ialta este locul unde au fost trădate de către occidentali țările Europei de Est? Împărtășiți acest punct de vedere?
Rusia de la bun început a încercat să promoveze această idee a sferelor de influență
Virgiliu Pâslariuc: „Noi trebuie să fim mult mai atenți în declarațiile categorice. În primul rând ca istorici, noi trebuie să ținem cont de contextul internațional care a avut loc atunci. La acel moment, Uniunea Sovietică avea o armată de 11 milioane de oameni, care, practic, a recucerit de la Germania și de la aliații săi estul Europei și, la momentul începerii tratativelor, ei se aflau la 65 km de Berlin. Statele Unite, forțele anglo-americane au eliberat Franța, Belgia și abia au penetrat teritoriul german și sigur că exista cumva o situație de care trebuia să se țină cont. Mai erau, apropo, și câteva probleme majore. În primul rând, s-a pus problema că Germania trebuie să capituleze necondiționat. În al doilea rând, s-a pus problema granițelor. Rusia de la bun început a încercat să promoveze această idee a sferelor de influență pe care cumva ea a moștenit-o de la acel arsenal imperial țarist și, de fapt, linia granițelor sovietice s-a pliat, mai mult sau mai puțin, pe acea veche graniță imperială - Țările Baltice, Ucraina, dar mai mult încă împreună cu Galiția, Basarabia și Bucovina de Nord. Plus la aceasta, Rusia a insistat și a convins și Statele Unite, și Marea Britanie de necesitatea unei zone tampon între Est și Vest. În această zonă au intrat state ca Bulgaria, Cehoslovacia și Polonia. Aceste state trebuiau să servească..., Stalin spunea că trebuie să ne asigurăm că nu vor mai fi atacuri, de exemplu, din partea Germaniei pe linia Poloniei, de aceea noi avem nevoie și de un teritoriu mai mare, ca să ne asigurăm granițele, adică nucleul cumva teritorial istoric. Și în aceste puncte s-au început acele negocieri care au fost numite târg.”
Europa Liberă: Putem să spunem că la Ialta pentru Stalin compromisul a însemnat cu totul altceva decât pentru politicienii din Occident?
Virgiliu Pâslariuc: „Înțelegerea despre care vorbiți Dvs. s-a făcut, de fapt, mai înainte, încă în octombrie 1944 între Churchill și Stalin, când au împărțit procentual. Este cunoscut acest fapt, însuși Churchill în memoriile sale a dat această scrisorică: România - 90 la sută influență sovietică, Vestul – 10; Bulgaria – 75 și Grecia – 90 la sută pentru Occident și 10 pentru Rusia. O altă problemă importantă care s-a pus a fost modul în care vor fi organizate statele după război. Și Statele Unite, și Marea Britanie au impus ideea că, de fapt, populația trebuie singură să decidă asupra formei de organizare statală, voința poporului, adică democratic. Numai că Stalin i-a înșelat, într-un fel, organizând aceste alegeri; noi știm cum a fost în România în ‘46 ș.a.m.d. El chiar i-a și spus lui Tito în ’45 că în războiul actual cine ocupă un teritoriu, acela impune și organizarea socială. Clar că occidentalii au rămas uimiți, dar evident că ei nu aveau acele pârghii; noi acum putem să spunem că a fost trădare sau că nu a fost trădare. Evident că, din punctul nostru de vedere, dacă exista o prezență mai mare occidentală în această regiune și noi știm acel mit că „vin americanii”, speranța mereu a existat că cumva poate vor reveni asupra acestor decizii, dar la acel moment Stalin a jucat foarte bine această carte, fiindcă Occidentul a încercat să obțină participarea Uniunii Sovietice în războiul împotriva Japoniei, a încercat să obțină participarea Uniunii Sovietice la o nouă organizare internațională a Organizației Națiunilor Unite, dreptul de veto ș.a.m.d. Deci, ca să concluzionez: Ialta, într-adevăr, pune bazele acestei lumi bipolare, care în 1989 și-a reconfigurat situația, dar este un punct de reper important în istoria noastră.”
Europa Liberă: Astăzi se aud tot mai multe voci care spun că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, se inspiră din politica în forță a predecesorului său comunist Stalin și că situația de astăzi din Europa începe iarăși să semene cu vremurile de atunci, Putin imită politica lui Stalin. Dvs. ce ziceți?
Virgiliu Pâslariuc: „Da, într-adevăr, el încearcă să reia și la nivelul legitimării sale pe intern aceste idei că cumva ideea aceasta nouă imperială, politica sferelor de influență și noi vedem cazul Ucrainei. Ei joacă foarte dur și, probabil, mai ales noi, cei care am fost victimele acelei partajări, sperăm că nu se vor repeta evenimentele, că Occidentul este poate mult mai puternic ca atunci și nu ne va lăsa de unii singuri cu imperiul și aici sigur că este nevoie și de voința politică a actorilor internaționali, inclusiv a statelor mici, cum suntem noi, Republica Moldova. Noi dacă vom demonstra, vom arăta că noi totuși avem acest angajament ferm de eurointegrare, că noi alegem acest model european de dezvoltare, atunci cuvântul nostru va fi auzit și noi vom face iarăși parte din familia europeană.”
