Până acum, China a exportat echipamente de supraveghere în masă dotate cu inteligență artificială în 63 de țări. Pe listă sunt, deocamdată, mai ales state cu regimuri autoritare, cum ar fi Iran, Myanmar, Venezuela, Zimbabwe, Uzbekistan, Pakistan, Kenya și Emiratele Arabe Unite. Dar nu este exclus că, în câțiva ani, sistemul să fie folosit, chiar dacă într-o formă diferită, și de alte țări, chiar și democratice.

Autoritățile din 36 de țări au beneficiat deja de programe de instruire pe teme precum „ghidarea opiniei publice”, o expresie menită să cosmetizeze lecțiile de cenzură.

Ecuador a fost printre primii clienți ai Chinei. Au avut parte de-o prezentare înainte de Jocurile Olimpice din 2008. Și, cu circa 240 de milioane de dolari, guvernul a cumpărat sistemul ECU-911. Acesta este, pe scurt, o rețea de 4.300 de camere de supraveghere construite de Huawei și alte două companii controlate de statul chinez.

Scuza pe care o vei mai auzi: Sistemul din China oprește infractorii

Sistemul a fost prezentat ca soluție contra nivelului înalt de infracționalitate din țară. Criticii susțin însă, că în zonele cele mai rău-famate nici nu au fost montate camere video. Totuși, acestea au fost instalate în apropierea caselor disidenților și jurnaliștilor.

În Ecuador, persistă frica de faptul că sistemul nu trimite înregistrările video doar către baza de date a poliției, ci și către serviciul de informații al Ecuadorului, o agenție cunoscută pentru campaniile de intimidare purtate în trecut împotriva oponenților puterii. Sistemul a ajuns mai târziu și în Venezuela, Bolivia și Angola.

Ce dezvoltă China în prezent a fost denumit și „leninism digital”. Pe lângă supraveghere poate colecta date din tot felul de medii și industrii. Implicit, nu se mai bazează sistemul de pe feedback de la oameni. Se prea poate, însă, ca doar supravegherea în masă să fie tentantă pentru alte regimuri.

---