E sfârșit de ianuarie și asta înseamnă că e timpul să știm ce spectacole sunt jucate la teatru. În acest sens, Teatrul Național „Mihai Eminescu” vă invită la câteva spectacole care vă vor povesti despre destinele oamenilor.
# 28 ianuarie, ora 18.30, Sala Studio
„Copiii Foametei. Mărturii” de Alexei Vakulovski (12+)
Durata spectacolului: o oră și 40 de minute
„Copiii foametei. Mărturii” dezvăluie trăiri legate de suferințele omenești ale locuitorilor din Antonești, de pe urma foametei din 1946-1947. Este un spectacol care te face să tresari, să te cutremuri și să rămâi îngrozit – „Doamne ferește!”.
Rădăcini de papură, bețe de răsărită, ciocleje, măcuc, buruieni, lobodă, urzică, știr, ghindă, lăstar de covrigei – un fel de iarbă, rumeguș, coajă de copac, pir, pur, ștevie, troscot, giandră – cu acestea ajungeau „să-și potolească” foamea cei din Antonești. E de groază; au ajuns și la mâțe, câini și… oameni – „Doamne ferește!”.
E povestea din care fiecare dintre noi ar avea ce învăța: sacrificiu, sinceritate, noblețe, omenie; de astfel de virtuți au dat dovadă în acele vremuri grele oamenii din Antonești.
# 29 ianuarie, ora 18.30, Sala Studio
„Storcătorul de fructe” de Ilia Cilaki
Durata spectacolului: o oră și 20 de minute
„Storcătorul de fructe” reprezintă o privire dintr-o parte la majoritatea familiilor din societatea modernă. Acţiunea piesei are loc într-un apartament în care cei apropiaţi locuiesc împreună: bunicul, bunica, mama, tatăl, fiica, ginerele, socrii, un bebeluș. E o piesă despre comunicare sau, mai bine zis, despre faptul că poţi vorbi, dar fără să comunici. În această piesă toţi vorbesc, dar niciunul nu-l înţelege pe celălalt. Fiecare are dreptate, dar nu există armonie. Vinovaţii sunt ceilalţi. De fapt, e o piesă despre criza comunicării între cei mai apropiaţi oameni.
# 30 ianuarie, ora 18.00, Sala Mare
„12 Scaune” de Ilf și Petrov
Durata spectacolului: două ore și 30 de minute
„12 scaune” de Ilf şi Petrov este o comedie muzicală despre corupţie şi birocraţie, după piesa cu acelaşi nume, cu o nouă adaptare și toată trupa în scenă. Subiectul rămâne acelaşi: goana după bogăţii, corupţie, temă actuală şi în Moldova. Eroii – puţin modificaţi (caractere naţionale) – Ostap Bender, „maestru al combinaţiilor”, cu cei doi amici ai săi, Ippolit Matveevici şi părintele Fiodor, sunt meru în căutarea comorii ascunse. Este o comedie muzicală mustoasă, cu aluzii fine la timpurile actuale.
# 31 ianuarie, ora 18.00, Sala Mare
„Aveți ceva de declarat?” de Georges Feydeau (14+)
Sub bagheta dirijorală a maestrului Petru Hadârcă, orchestra interpreţilor de frunte ai Naţionalului chişinăuian metamorfozează una din piesele cele mai jucate pe mapamond într-un tonic estetic, adevărat cocteil de emoție, energie și forță imaginativă.
„Puricele în ureche”, scris de genialul comediograf francez George Feydeau, poposeşte pe scena noastră în timpuri nu prea vesele – un motiv în plus să nu ratăm premiera din 16 şi 17 aprilie. Să ne copleşească iureşul de muzică, situaţii haioase şi quiproquo-uri voioase, încântătoare cum n-a văzut Parisul! Aveţi ceva de declarat? Doar bună dispoziţie, bucuria de a trăi.
# 1 februarie, ora 18.00, Sala Mare
„Filumena Marturano sau divorț în stil italian” de Eduardo de Filippo
Durata spectacolului: două ore
„Filumena Marturano sau divorţ în stil italian” e povestea relaţiei amoroase care a durat 26 de ani, între Domenico Soriano (50), napolitan înstărit din lumea bună şi Filumena (48), fostă cocotă, ce cucereşte iremediabil prin sinceritate şi adevăr.
Subiectul piesei e cunoscut şi din celebrul film „Căsătorie în stil italian” (cu Sophia Loren şi Marccello Mastroianni în rolurile principale), însă minunatul duet al protagoniştilor moldoveni îi conferă o altă profunzime: personajele au trecut de prima tinereţe, iubirea lor e cu năbădăi, cu fulgere şi tunete. Pentru a-l convinge pe Domenico s-o ia de nevastă, Filumena recurge la un şiretlic şi, ca o actriţă adevărată, se dă de ceasul morţii. Aceasta îşi atinge scopul, devine Doamna Soriano, însă curând divorţează, mărturisindu-i amantului său de o viaţă că unul dintre copiii de care acesta nu ştia nici cu spatele este fiul său.
Domenico este pus în faţa unei dileme existenţiale – să continue viaţa sa de Don Juan fără de griji sau să întemeieze o familie? În final, personajul interpretat de Petru Hadârcă îşi revede concepţia de viaţă, fiecare gest al său este plin de demnitate şi măreţie. Copiii sunt copii, spune Filumena; de dragul lor Domenico îşi pune pirostriile. De bunăvoie şi nesilit de nimeni, devine alt om – tată şi cap de familie responsabil. Îi sunt dragi copiii şi conștientizează că de Filumena îl leagă mai multe decât iubirea carnală. Astfel vedem unul din puţinele specatole cu happy end, când eroina se vede împlinită ca mamă şi soţie, strălucind de fericire.
# 2 februarie, ora 18.00, Sala Mare
„Livada de vișini” de A.P. Cehov
Durata spectacolului: două ore și 30 de minute
Piesa „Livada de vișini”, pe care Cehov o considera comedie, Stanislavski – tragedie, iar pe afișul de la premieră, în 1904, scria dramă, devine, în viziunea regizorului Alexandru Cozub, tragicomedie, spectacol savuros despre setea de iubire împărtășită, despre nevoia de sens și împlinire.
Trei generații de personaje – egocentrice, naive, risipitoare – și fiecare nu se ascultă unul pe celălalt și nici nu vor. Îi adună doar Livada, mai mult cea din aduceri aminte decât cea înflorind sub ferestre.
Livada de vișini de la Chișinău provoacă, vorbind de imperativul schimbării, indiferență și resemnare; struna ruptă poate fi doar înlocuită. Dacă, asemenea bătrânului Firs, „nu mai înţelegi nimic, totul s-a destrămat”, rămâi zăvorât în casa pustie.
Tăvălugul tranziției trece peste tot și toate: „Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ce ai sădit”, zice Eclesiastul. „De n-ai curaj s-o faci tu însuți, lepădându-te de trecutul bântuit, asumându-ți schimbarea, îți vor smulge alții Livada – de vișini, peri sau gutui; casa părintească nu se vinde” e slogan ce dă bine în cântec, nu și în realitate.
Rostul livezilor e să rămână, imaculate, în memorie.
