De data asta, mă scârbeşte o mirare pe care am avut-o hăt mai de demult de un aghiotant al lui Fâsu-Dodon, care, luminat de o facultate foarte bună din România, mai şi având titlul de doctor în filozofie (i l-a dat tot România oare?) şi mai apărând în faţa unor studenţi de la mai multe instituţii, anunţa deschis, fără să-i fluture scârbos mustaţa, că republicuţa noatră amărâtă trebuie să vorbească moldoveneşte! Proştii noştri naţionali care îl votează pe Dodon se bucurau, fireşte, iar cei, care, după ce tancurile roşii ne-au călcat în 1940, veniseră din puşcării şi din cătune alcoolizate, de-au ocupat casele gospodarilor plecaţi peste Prut, zic, aceştia băteau din palme şi scriau pe pereţii blocurilor din oraşul în care mă termin: Beliţî –russkii gorod, Cei care şi astăzi, deveniţi deputaţi, nu ne cunosc limba, ascultându-l pe acest doctor, bateau din palme şi mai ruseşte.
Dar acest aghiotant al Preşedintelui a devenit între timp Ministru dirijându-ne învăţământul, cultura naţională şi ştiinţa! Şi sosit proaspăt la Teatrul Naţional din Bălţi, a aflat cu siguranţă că această instituţie se duce de râpă, diriguită doi ani de un director antiromân, Slavian (şi-a schimbat prenumele, ca să sune ruseşte) Vlad, ci l-a netezit duios pe cap, felicitându-l cu ocazia obţinerii titlului de Artist al POPORULUI din R. Moldova, care (e scârbos să auzi!) n-a fost niciodată popor, ci populaţie amărâtă, oameni buni!
Cu câteva săptămâni în urma, un amic mă bucurase puţin comunicându-mi (nu-mi vine nici acum să cred!) că noul Ministru cane ne diriguieşte învăţământul, cultura naţională şi ştiinţa, a recunoscut, sub presiunea unui rânzos din presă, că la noi se vorbeşte, totuşi, româneşte! O mirare aproape pozitivă mă inundase, zicându-mi: au scăpat copiii acestu Popovici de ruşine! Ba şi nepoţii lui vor fi fericiţi auzind că bunelul lor, (e totuşi, doctor în ştiinţe de două ori!) şi-a dat seama că face de râs tot neamul lor de Popovici – Acad. Mihai Popovici, Acad. şi scriitorul Constantin Popovici etc.
Iar ieri, la Televiziuna RTV, care miroase scârbos musăcăleşte, mi-a fost dat iar să mă mir scârbos: Ministrul C. Popovici a accentuat serios în limba lui Puşkin că istoria ce se predă în şcolile din R.M. e politizată ( şi mi-am amintit că dânsul e autorul acelui manual scârbos de istorie integrată în variantă comunistă (ziarul TIMPUL), şi e necesar să se treacă, ca-n toată Europa (e european get-beget de când e ministru!). Şi am mai înţeles, nenorocitul de mine, că capul Educaţiei din R.M. va opta nu numai pentru schimbarea titlului manualului de istorie – îl irită scârbos românilor de pe copertă pe patronul dânsului, care, ca să obţină sute de mii de euro din partea României, le zice printre dinţi fraţi celor de peste Prut (obedienţă mai scârboasă din partea unui preşedinte de ţară nu ştiu dacă se poate).
Gheorghe Calamanciuc
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
