PE SCURT
„Această istorie a început acum mai bine de un an. În luna noiembrie 2018 am făcut cunoștință cu un tânăr care și-a făcut serviciul militar în armata Transnistriei. El mi-a povestit, mai în glumă, mai în serios, tot felul de istorii din acea perioadă a vieții lui – despre lipsa condițiilor de igienă, relațiile nestatutare, despre alimentația mizerabilă. La întrebarea mea cum a putut să se împace cu aceste umilințe, cum să suporți și să nu îți vrei schimbări, el mi-a răspuns așa cum au răspuns mai târziu și alții: „În armată nu se schimbă nimic. Așa a fost, este și va fi”. Astfel începe cartea „Anul tinereții”, care conține poveștile a 12 tineri care au făcut armata în regiunea transnistreană, scrisă de Larisa Calic, o tânără de 21 ani.
PE LUNG
Autoarea menționează că această carte este o încercare de a da o voce celor care nu sunt întrebați despre ceea ce este important. „În spatele poveștilor drăguțe difuzate de canalele de televiziune din regiune despre bucuria de a fi „apărătorul patriei”, se află cei care au încetat să mai iubească această patrie. Pentru ei, aceasta i-a oferit primul fir de păr alb la vârsta de douăzeci de ani, dinți deteriorați, dezamăgire și dorința de a pleca în altă țară fără bilet de întoarcere”, a relatat Larisa Culic în prefața cărții.
„Apoi am mers la depozit, unde ni s-au dat haine de schimb. Era dezgustător. Înainte de asta, aceste haine au fost purtate timp de o lună de către tinerii care au fost în carantină înaintea noastră. După aceasta, ele nu au fost spălate, erau pline de transpirație și murdărie. Ulterior, am fost trimiși la baie. Ni s-a oferit un săpun pentru copii cu termenul expirat, care se desfăcea în mâini”, povestește unul din eroii cărții.
Tot el a relatat că tinerii erau învățați să fie roboți. „Erai un nimeni și nu aveai nicio valoare. Nu aveai niciun drept, nu aveai dreptul de vot, totul era decis pentru tine. Curând, sintagma: „cine a făcut armata nu râde la circ” – și-a găsit sensul”, a relatat acesta.
„Unitatea noastră era destinată să dea ripostă în cazul unui eventual atac din partea Moldovei. Pentru început – protejăm civilii până când trec podul și sunt pe partea cealaltă. După aceea, podul va fi minat și aruncat în aer. Dar noi rămânem și luptăm, „protejându-ne Transnistria de inamic”. Podul a fost aruncat în aer, noi rămânem izolați de restul teritoriului. Despre aceasta se vorbește puțin, dar mulți înțeleg că forța principală în conflict vor fi forțele ruse de pacificare. Resursele lor vor fi primordiale”, povestește un alt tânăr. El recunoaște că și-a ales o profesie legată de construcții și nu își vede viitorul în Transnistria.
„Nu am trăit în viața mea un moment de disperare ca acela pe care l-am avut atunci când am fost aduși în unitate. Eram aliniați în fața cuiva și nouă ni se spunea: „sunteți carne de tun și trebuie doar să trageți timpul exact până în momentul în care vin pacificatorii ruși ”. Motivație pentru un an întreg de serviciu… Armata este o versiune demo a închisorii. În armată nu există informații, citești și privești puțin, vrei doar să dormi și să mănânci. Nu există cunoștințe tehnice desprea armată. Sosește o comisie, ne așezăm cu niște conspecte din 2010 și ne prefacem că scriem”, a povestit un alt tânăr.
Un alt băiat a recunoscut că timpul petrecut în armată tinerii erau mereu panicați din cauza Ucrainei. „În Ucraina, se gândeau că trupele ruse pot ataca din Transnistria, iar în regiune se gândeau că Ucraina poate ataca regiunea. În fiecare zi aveam alarme, ne ridicăm la cinci dimineața, ne îmbrăcam, alergam pe teren, apoi la unitate și în parcul cu echipament. Părea sălbatic și absurd”, a relatat el. La un moment dat, tânărul a povestit despre o conversație care a avut-o cu un ofițer superior . Într-o conversație ce a avut loc departe de ochii lumii, el mi-a spus „dacă începe războiul, îmi voi scoate epoleții și voi pleca cât mai departe de aici””, a relatat tânărul.
„12 mii de soldați – aproximativ atâția tineri trec anual prin armata transnistreană. Această carte conține doar doisprezece istorii. Putem spune – istoria a fiecăruia al o mielea tânăr. Anonimatul eroilor ascunde o mulțime de detalii, de exemplu, faptul că aproape toți eroii au făcut armata în diferite trupe. Astfel această carte este o întreagă secțiune a destinelor soldaților întregii armate”, a adăugat autoarea în finalul cărții sale. Cartea poate fi găsită pe internet, în limba rusă, accesând linkul transnistrianarmy.com.
