A lansat afacerea acum doi ani în urmă, timp în care a reușit ca pistilul și fructele uscate produse de ea să fie apreciate de sute de consumatori. Și după cum lucrurile bune se nasc datorită locurilor frumoase, dorința de a produce pistil i-a apărut grație grădinii bunicilor și bunătăților pe care bunica i le pregătea.

„Bunicii mei aveau o grădină mare, de circa 50 de ari, acolo toată vara mirosea a fructe. Mere, pere, cireșe, prune, absolut toate speciile pomicole creșteau. Când venea toamna, împreună cu bunica, puneam prunele la opărit, scoteam sâmburii și le trăgeam prin sită, le dădeam la cuptor, după ce era coaptă pâinea, și astfel găteam pistilul. După care bunica îl urca în pod, iar cea mai mare problemă era, pe atunci, să reușească să se usuce înainte ca noi, copiii, să îl mâncăm. Era foarte gustos, bunica nu adăuga zahăr sau altceva. Mereu am ținut minte acel gust și tot el, probabil, m-a stimulat să-mi inițiez afacerea”.

Dintotdeauna a fost pasionată de agricultură și tot ceea ce ține de industria alimentară, iar în anii de studenție a ales să facă practica în cadrul unui laborator tehnologic.

„Mi-a plăcut mult ceea ce am învățat acolo și, după finalizarea studiilor, am început a activa în calitate de merceolog. Deshidratarea și procesarea fructelor a devenit o parte din viața mea. Fructele ce nu corespund cerințelor de calitate, mereu au fost o problemă pentru producători. Merele bune, în stare proaspătă, sunt comercializate cu ușurință, dar cum rămâne cu celelalte, mărunte, ce au avut nenorocul de a fi lovite de grindină sau alte calamități? De obicei, acestea sunt prelucrate pentru obținerea sucurilor, gemurilor sau piureurilor. Lista, cu părere de rău, de cele mai multe ori, se termină aici. Dar, făcând combinații diferite, putem obține un produs inedit”.

A mers în mai multe țări unde pistilul este produs de decenii pentru a afla varianta perfectă. Iar acum, reușește cu ajutorul unor rețete elaborate cu multă grijă și sârguință să ofere produselor o altă valoare.

„În întreaga lume, există o sumedenie de varietăți de pistiluri sau produse asemănătoare. Adăugând nuci, suc de poamă sau alte ingrediente, produsul capătă cu totul alt gust și înfățișare. Am gustat pistil și produse asemănătoare în Uzbekistan, Kabardino-Balkaria, Turcia și alte țări. Peste tot erau diferite, dar, totodată, gustoase. Am decis să creăm o rețetă proprie de pistil, adăugând ceea ce le-ar plăcea cel mai mult consumatorilor noștri, fără zahăr, coloranți sau alte adaosuri”.

Într-un timp foarte scurt, numărul produselor s-a mărit, iar pe lângă pistil au ajuns a fi uscate diverse fructe cum ar fi: prune, caise, căpșune, zmeură și chiar roșii – toate naturale, fără conservanți. Iar după ce a cumpărat prune eco de la un producător autohton, le-a procesat și comercializat, a înțeles că și-ar dori mult să producă având și certificarea ecologică.

„Am cumpărat prune eco și am încercat să le uscăm. Am înțeles că, respectând o tehnologie specială, un produs ecologic fără a adăuga conservanți poate fi păstrat pânâ la un an, reducând temperatura până la 8°C. Atunci când prelucrăm materia primă ecologică, respectăm toate cerințele necesare pentru ca produsul obținut să fie natural, fără adaosuri. Astfel, cred că ar fi minunat să obținem și certificarea. Colaborăm cu un organism de certificare și ne propunem să certificăm procesarea, dar mai întâi de toate trebuie să facem alte schimbări. Suntem abia la început de cale, procesarea necesită mult mai multă muncă. Mai întâi am elaborat tehnologia potrivită, apoi am identificat alți producători. Acum, ne propunem să procurăm echipamentele necesare pentru procesarea ecologică și să îmbunătățim ambalajul. Pentru țara noastră produsele ecologice sunt o oportunitate. Noi nu putem concura cu alte țări ce au capacități și resurse naturale substanțial mai mari. Ar fi o soluție și pentru tinerii specialiști, mai ales că sunt foarte multe oportunități pentru tinerii ce vor să inițieze o afacere eco. Noi putem produce calitativ, avem fructe deosebite și produse obținute din acestea foarte gustoase, de ce să nu producem eco, să obținem valoare adăugată?”

Ludmila Castraveț este sigură, împreună totul este posibil și orice fermier își poate găsi un partener cu care să lucreze. Astfel, a identificat și alți producători împreună cu care au creat o asociație și, fiindcă afacerea ei are un farmec aparte, a reușit să atragă studenții de la Centrul de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău în povestea ei. Astfel, asociația va colabora cu instituția pentru a îmbunătăți tehnologiile de producere, dar și ajuta elevii să afle cât mai multe despre cum fructele și legumele pot fi valorificate altfel.

„De unul singur nu te descurci cu toate. De aceea, împreună cu alți producători, am fondat o asociație ce cuprinde 13 raioane. Fiecare membru trebuie să producă calitativ, respectând cerințele de igienă. E mult mai ușor de lucrat împreună, mult mai rapid reușim să realizăm comenzile și să producem cantitatea necesară. Fiecare face ceea cu ce se descurcă mai bine. Creștem împreună. Este nevoie de răbdare, de multă răbdare. Producem și chipsuri din mere, care înlocuiesc cu succes analogii nesănătoși, iar copiii le adoră. Am testat un soi de roșii ce poate fi deshidratat și ne propunem în anul viitor să uscăm roșii pe parcursul întregului sezon. Planuri sunt multe și-mi doresc foarte mult să le realizăm”.

Unul dintre scopurile frumoase pe care își propune să le realizeze în curând, este utilizarea ambalajelor biodegradabile pentru a fi și mai aproape de natură, dar și de un viitor mai bun.

Citește continuarea articolului pe agrobiznes.md.

---