Din anumite motive, nu a ajuns niciodată la destinație.

Însă, după ce a stat pe fundul mării timp de aproximativ două milenii, a fost redescoperită de arheologi, împreună cu încărcătura sa, ce datează din perioada între 100 î.e.n. și 100 e.n. A fost deja considerat a fi cel mai mare naufragiu clasic găsit vreodată în estul Mediteranei.

Epava navei de 35 de metri, împreună cu încărcătura sa de 6.000 de amfore, a fost descoperită în timpul unui studiu echipat cu sonar pe fundul mării de pe coasta Kefaloniei - una dintre insulele Ionice din largul coastei de vest a Greciei.

Studiul a fost realizat de rețeaua Oceanus a Universității din Patras, folosind tehnici de procesare a imaginilor de inteligență artificială. Cercetarea a fost finanțată de programul Interreg al Uniunii Europene.

Este al patrulea cel mai mare naufragiu din perioada întâlnită vreodată în întreaga Mediterană și are o „importanță arheologică semnificativă”, potrivit lui George Ferentinos de la Universitatea din Patras, care împreună cu nouă dintre colegii săi de știință au dezvăluit descoperirea în Jurnalul de Știința arheologică.

„Marfa cu amfore, vizibilă pe malul mării, se află într-o stare foarte bună de conservare, iar naufragiul are potențialul de a oferi o mulțime de informații despre rutele de transport maritim, tranzacționarea, arhivarea carenei de amfore și construcția navei în perioada relevantă", au scris aceștia.

Majoritatea navelor din acea epocă aveau o lungime de aproximativ 50 de metri, în comparație cu acesta.

Este al patrulea naufragiu roman care se găsește în zonă. Naufragiile din epoca clasică sunt greu de discernat cu sonarul, deoarece stau aproape de fundul mării și pot fi adesea ascunse de trăsăturile naturale. Rețeaua de marfă este prinsă în subteran.

Acesta se află la aproximativ 1,5 km de intrarea în portul Fiskardo - singurul sat al insulei care nu a fost distrus în al doilea război mondial. Arheologii consideră că descoperirea indică faptul că Fiskardo a fost o stație importantă pentru rutele comerciale romane.

Studiul, realizat în 2013 și 2014, a ridicat, de asemenea, trei epave „aproape intacte” din al doilea război mondial, în această zonă.

Imaginile sonare de înaltă rezoluție au ridicat masa de ulcioare de pe fundul mării, completând forma cadrului navei de lemn.

„Studiul suplimentar al epavei ar arunca lumină pe rutele maritime, comercializarea, arhivarea carenei de amfore și construcțiile navale în perioada cuprinsă între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr.”, au scris savanții în jurnal.

Ferentinos a declarat pentru CNN că regăsirea ei este o „muncă foarte dificilă și costisitoare”. În schimb, următorul lor pas este unul mai ieftin - „recuperarea unei amfore și folosirea tehnicilor ADN pentru a afla dacă a fost umplută cu vin, ulei de măsline, nuci, grâu sau orz”.

---