Fireşte, atît PSRM, cît şi ACUM au vorbit despre dreptatea lor şi despre binele poporului. Binele poporului e invocat aici mereu din zorii tranziţiei, dar nu prea vrea binele acesta să-şi facă apariţia. Şi mai rău e că acest divorţ ar putea să reanimeze reticenţele partenerilor străini.
Vreau însă să vorbesc despre altceva. După plecarea lui Plahotniuc, Alianţa PSRM-ACUM a declarat cu tărie că un scop important al ei e dezolgarhizarea. Şi în tot acest răstimp am fost bombardaţi cu acest deziderat, ni s-a vorbit pînă la saţietate despre dezoligarhizare, despre demolarea oligarhilor răuleni care storceau seva din popor. Acum mă întreb: ce va fi cu dezoligarhizarea, stimabililor? Îi întreb şi pe cei din PSRM, şi pe cei din ACUM. Ce mîncare de peşte e această dezoligarhizare cu care ne-aţi tot umflat urechile? Sau poate voi aţi făcut-o şi deja vă despărţiţi cu sentimentul datoriei îndeplinite? Impresia mea e că nu aţi făcut mai nimic, dragi socialişti şi acumişti. Sau poate dezoligarhizarea asta era doar un soi de praf pe care ni l-aţi aruncat în ochi toate lunile acestea?
Acum, undeva departe, pe alte meridiane, e foarte posibil ca un oligarh care a fugit din Moldova în iunie să-şi frece mîinile de bucurie. Puţin de tot a rezistat ambarcaţiunea anti-oligarhică, foarte puţin, penibil de puţin. Să vedem ce urmează, dar aşteptări mari nu e cazul să avem. Va fi aceeaşi Marie cu altă pălărie!
https://moldova.europalibera.org/a/30267433.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
