PE SCURT
Inovațiile inspiră și schimbă lumea. De data aceasta, vom vorbi despre pădurile verticale care pot salva orașele contaminate de smog și gaze de eșapament. Pădurea verticală rezolvă o serie de probleme: absoarbe CO2, produce oxigen, echilibrează ecosistemul și este un habitat pentru animale.
PE LUNG
Context. În anii săi de studenție, arhitectul italian Stefano Boeri, inspirat de combinația dintre arhitectură și vegetație încă din copilărie, a participat la mișcările de tineret de stânga și era puțin interesat de ecologie. După ce s-a mutat de la Milano la Florența, Stefano s-a alăturat grupului Gruppo 9999. Participanții erau artiști tineri care, în lucrările lor, au dat sens interacțiunii dintre om și natură. Aspirațiile lor erau radicale, de aceea căile s-au despărțit, dar Stefano și-a amintit de aceste idei acum câțiva ani – în timp ce călătorea în Emiratele Unite și apoi în China.
Problema. În secolul XXI, China pretinde la statutul de superputere industrială – dar și la una dintre cele mai poluate țări din lume. Pentru a descrie starea aerului din China, a fost chiar creat un cuvânt nou – „aeroapocalipsa”. Smogul de aici afectează nu numai țara în sine, ci și Japonia, China și Coreea și chiar cursul încălzirii globale.
În ultimul deceniu, uzinele gigantice și alte obiective industriale i-au asigurat Chinei nu numai o creștere economică rapidă, ci și o serie de probleme de mediu: smogul în oraș reduce vizibilitatea până la 50 de metri, iar norii săi îndreptați spre Japonia, sunt văzute din spațiu. Conform OMS, nivelul substanțelor nocive din aer este de zeci de ori mai mare decât normele admisibile.
Deși această problemă este cea mai gravă în China, aceasta afectează și alte țări. În Europa, poluarea aerului provoacă 500 000 de decese premature pe an. Acum opt ani, la Milano, smogul s-a păstrat în aer timp de câteva săptămâni, iar orașul a fost inclus în mod constant în cele mai poluate din Italia.
Un alt factor care agravează situația este temperatura ridicată a aerului. De aceea impuritățile dăunătoare se acumulează și sunt ținute în stratul de aer de la suprafața Pământului pe care oamenii îl respiră.
Pe fondul acestor date, tendința de reducere a suprafeței pădurilor de pe planetă este deosebit de alarmantă.
Desigur, pădurile și parcurile nu pot opri apariția de noi orașe și să înlocuiască obiectivele industriale, dar noile abordări ecologice ale orașelor pot îmbunătăți situația.
Ideea. „Merită să încorporam păduri în orașe, regândind interacțiunea dintre metropolă și natură”, spune Stefano Boeri. Călătoria sa în China în 1979 a arătat adevărata stare de fapt: țara se deplasa inevitabil la un nivel extrem de ridicat de poluare, iar situația trebuia schimbată.
El a revenit la viziunea asupra unității omului și a naturii de dragul unei planete curate în anul 2007, în timpul unei călătorii în Dubai, construit în întregime din sticlă și beton. Boeri a venit cu ideea de a reînvia orașele, de a le oferi verdeață. În 2008, analizând situația din orașul natal Milano, el a prezentat un studiu în care a propus o soluție pentru mai multe probleme – pădurile verticale: nu case separate cu grădini pe acoperiș, ci orașe de generație nouă, în care verdeața este adiacentă betonului.
Decizie. Primul proiect al lui Stefano Boeri, în care arhitectul a decis să își realizeze visul, a fost turnurile Bosco Verticale din Milano (110 m și 76 m). Au fost construite din 2009 până în 2014, pe turnuri sunt 800 de copaci, 4 500 de arbuști și 15 000 de plante – în total 20 000 de metri pătrați de pădure. Au fost necesari doi ani pentru a realiza proiectul: arhitecții, împreună cu botaniștii, căutau parametri optimi care să asigure un aranjament sigur al plantelor la o înălțime de 100 de metri.
Tehnologie. Pădurile verticale de la Stefano nu sunt doar ghivece de flori fixate pe pereți. Schema este mult mai complexă și, pentru a cristaliza ideea, arhitectul a avut nevoie de experiența predecesorilor săi.
Prima idee pentru grădinile verticale aparține botanistului Patrick Blanco – el a început să o aplice la Paris în 1988. Sistemul era revoluționar la acea vreme: o carcasă cu un substrat erau atașate de pereți. Cel din urmă avea calități de absorbție bune și împiedicau prăbușirea peretelui dar și a solului în care erau sădite plantele. În cele mai simple construcții erau atașate saci cu sol, cele mai complicate aveau fibre de nucă de cocos, iar cele complexe aveau o membrană impermeabilă și poliuretan. Cel din urmă sistem putea fi utilizat atât pentru crearea spațiilor verzi în interior, cât și pentru crearea grădinilor verticale din exterior.
Următoarea etapă de dezvoltare a fost ecosistemul vertical al biologului Ignacio Solano. În 2017, el a îmbunătățit sistemul de grădină verticală: a ales plante, ciuperci și bacterii, astfel încât să formeze legături similare cu cele din ecosistemul natural. Acest lucru a permis ca ecosistemul să fie automat reglat și unitar. După aceea, apariția unor ecosisteme mari – pădurile verticale – a fost o chestiune de timp.
Proiectele lui Boeri sunt o combinație de grădini verticale și ecosisteme: există plante pe pereți și pe suprafețe orizontale. Schema este similară cu cele folosite în primele astfel de modele, dar a fost îmbunătățită: există o o carcasă specială, o căptușeală și un sol special selectat, dar la o scară mult mai mare. În plus, aici a fost realizat un sistem de udare și drenare, un design special al fundației, care va permite clădirii să susțină greutatea plantelor, a fost luată în considerare importanța luminii solare și vânturile puternice.
O altă problemă ar putea fi plantele selectate incorect. În natură, ele există pentru a crea sisteme, așa că atunci când o persoană face alegerea greșită, toată pădurea verticală poate pieri. Prin urmare, în proiectele lui Boeri participă nu numai constructorii și arhitecții, ci și biologii.
Ce urmează? Stefano Boeri intenționează să construiască primele turnuri forestiere verticale din China – norocosul Nanjing va primi în fiecare zi 60 kg de oxigen din clădiri. În orașul Liuzhou, până în 2021, vor fi create o serie întreagă de complexe rezidențiale cu păduri verticale. Proiectul cel mai grandios urmează să devină orașul Shijiazhuang, care acum este un centru industrial, dar peste ani se va transforma în ForestCityShijiazhuang, unde plantele vor absorbi anual 1750 kg CO2.
Dar cel mai îndrăzneț proiect al Boeri este pădurea verticală de pe Marte. O filială chineză a firmei sale de arhitectură, în colaborare cu Future City University Laboratory de la Universitatea Tongji, a prezentat proiectul încă în 2017: acesta prevede transportarea de către navele spațiale a capsulelor de semințe pe Planeta Roșie pentru a crea un nou Shanghai acolo în anul 2117.
