Vernisarea expoziției personale a lui Ștefan Câlția „Uroborus” a avut loc pe 1 noiembrie, în incinta Muzeului Național de Artă a Moldovei (MNAM). Proiectul este organizat de MNAM, Galeria Posibilă și Fundația Ștefan Câlția, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național România.

Pornind de la o serie de desene făcute de artist la finalul anilor ‘80, expoziția „Uroborus” invită publicul într-o călătorie în patru capitole.

Uroborus, șarpele care își mănâncă propria coadă, este unul din cele mai vechi simboluri. În timp, s-au desprins două moduri principale de a-l interpreta: unul esoteric, psihologic, ce urmărește ciclicitatea emoțiilor, stărilor și a valorilor umane și altul fizic, logic, o descriere fantastic-anatomică a animalului care nu are nevoie de nimic în afară de propriul corp pentru a exista într-un cerc perfect. În acest context, expoziția devine o călătorie labirintică, ce creează cadrul în care vizitatorul intră în dialog cu spațiul și lucrările.

Uroborus este, în această expoziție, cheia oferită amăgitor de la intrare, dar care nu îți folosește decât după parcurgerea celor patru părți. Părțile călătoriei, modalități de a privi lumea, ce cuprind deopotrivă distrugere și învălmășeală, compromis și minciună, regret și căință, primenire și renovare, sunt poate structura felului în care trăim, lucrăm, simțim. Totul se află atât în fiecare din noi, cât și la o scară mai amplă, în orașul în care locuim, în satul copilăriei și în natura cu legile sale, se află în personal, politic, social, pe care arta ni-l povestește și ni-l face vizibil.

Ștefan Câlția s-a născut în anul 1942, în orașul Brașov și este absolvent al Liceului de Arte Plastice din Timișoara și al Institutului „Nicolae Grigorescu”, unde i-a avut profesori pe desenatorul Julius Podlipny și pictorul Corneliu Baba. Și-a început cariera expunând în țările blocului sovietic. Discursul său mascat sub metafore și simboluri medievale lăsa să se întrevadă o critică a acelei lumi. Anii 1990-1996 de profundă instabilitate politică și insecuritate socială l-au făcut pe artist ca și pe mulți alții ai generației lui să croiască un discurs mai activ și explicit. Astăzi, artistul este preocupat de felul în care valorile se așează în oameni urmând același discurs metaforic, sugerat, ce invită privitorul mai degrabă la o reflecție despre sine.

---