PE SCURT
În ciuda greutăților semnificative, sunt mulți refugiați care reușesc să își deschidă o afacere și să fie remarcați în țara care i-a găzduit. În rândurile comunităților de refugiați sunt și cei care nu doar au reușit să supraviețuiască sau să se adapteze cu noua cultură, dar și reușesc să-și deschidă o afacere și chiar să creeze locuri de muncă pentru cei care au trecut prin aceleași greutăți și pierderi.
În acest sens, cei de la organizația UNHCR au selectat și ne prezintă cinci istorii de succes ale acestor refugiați.
PE LUNG
Au fost terorizați, speriați, alungați, au căzut, dar au reușit să se ridice. Vorbim despre oamenii care într-o zi au fost nevoiți să fugă de acasă (țară) și să-și pornească viața de la zero printre oameni străini, care au crescut și trăit altfel și care poate vorbesc o altă limbă.
- Tabăra de refugiați Zaatari din Iordania oferă servicii de livrare de pizza
Abu Mahmood, în vârstă de 48 de ani, este un fost electrician, care a decis să deschidă o mică afacere. De aceea, împreună cu un specialist în prepararea pizzei a lansat „Pizzeria păcii”. Restaurantul oferă, de asemenea, și servicii de livrare pe biciclete prin Zaatari, cea mai mare tabără din lume pentru refugiații sirieni, care de-a lungul anilor s-a transformat într-o așezare permanentă. .
Întreprinzătorul sirian a adus un suflu de viață normală refugiaților și oferă locuri de muncă pentru cei care de mai mult timp și-au creat „acasă” în această tabără. „Nu sunt genul de oameni care s-ar așeza, și-ar încrucișa mâinile și ar aștepta ca cineva să facă ceva pentru ei. Acești antreprenori sunt creativi și dornici să facă ceva util”, spune Naserddine Touaibia, ofițerul de presă al organizației UNHCR.
2. Deschiderea unei afaceri cu jocuri video, folosind tehnică veche
În cele mai multe părți ale lumii, refugiații nu au voie să muncească. Mohammed Osman Ali este refugiat în Uganda, iar acolo, în mod legal, este proprietarul unui salon de jocuri video și a unui magazin de varietăți. În urmă cu cinci ani, Ali a ajuns în această tabără de refugiați după ce zile la rând a stat ascuns în spatele unui camion. A fugit de războiul din Somalia și nu a reușit să ia cu el nimic. Nu avea nici măcar un ban. Iar acum se laudă cu acest magazin și salon, care este cel mai des vizitat de refugiații din Eritrea și Etiopia. Recent, el și-a investit banii adunați în alte cinci PlayStation-uri și cinci televizoare mai vechi. Ali se laudă că acum afacerea lui a început să se dezvolte.
3. Speranța la o nouă viață adusă de restaurantul de familie
Masika, în vârstă de 47 de ani, a fugit din Republica Democrată Congo, după ce soțul ei a fost ucis în urmă cu doi ani. În cele din urmă, a ajuns în tabăra de refugiați Sherkole din Etiopia, unde locuiește cu mama și cu cei cinci copii ai ei. Marea provocare pentru Masika a fost când, în urmă cu un an, în restaurant ei de familie a venit o comandă. Trebuia să gătească mâncare pentru 150 de persoane la un eveniment dedicat Zilei Internaționale a Femeii în tabără. A fost cea mai mare comandă pe care a făcut-o vreodată, iar după acea zi a primit tot mai multe comenzi și a încheiat multe contracte. Acum, femeia coace zilnic 1500 de pâini mici pe care le vinde în restaurant, în piață și chiar în tabără.
4. Dizabilitatea nu este incapacitate
La doar câteva zile după ce el și alți zeci de mii de civili au fugit din Republica Democrată Congo, Adam și-a deschis un magazin sub copac mare din Uganda, unde repara telefoanele mobile și radiourile pe care colegii săi i-au luat cu ei. Niciodată nu a fost descurajat de faptul că avea picioarele paralizate de când era copil. La început repara încălțămintea, apoi a început să repare tehnica. „Mi-am dat seama că nu puteam doar să stau și să mă plâng pe viață, fără a încerca să fac ceva”, spune el.
5. Un magazin de rochii de mireasă îi ajută pe refugiați să-și continue viața
Um Murad a găsit o modalitate de a aduce fericirea în rândurile refugiaților din tabără prin deschiderea propriului magazin de rochii de mireasă și a unui salon de frumusețe în Zaatari. Ați putea să vă întrebați – de ce ar avea nevoie refugiații de rochii de mireasă și de un salon de înfrumusețare? Viața nu se oprește atunci când refugiații intră într-o tabără și, de obicei, încearcă să găsească modalități de a-și face viața mai normală – inclusiv să se îndrăgostească și să se căsătorească. „Viața continuă, chiar și atunci când ești refugiat. Oamenii se căsătoresc. Oamenii trăiesc.”, subliniază Murad. Ea spune că în cele 13 luni, de când a fost deschis magazinul, a reușit să pregătească peste 700 de mirese. „Această afacere mă ajută să interacționez cu foarte multă lume, ceea ce mă ajută să uit de toată mizeria prin care am trecut”, mărturisește ea.
