PE SCURT
Cu câțiva ani în urmă, școlile din satul ucrainean Dolyniany erau în stare catastrofală. Noaptea, întreaga localitate era scufundată în întuneric, pentru că iluminarea stradală nu funcționa demult. Acum, spun locuitorii, fluxurile de bani ajută la repararea infrastructurii locale, transformând o comunitate odată fără populație într-un loc mai potrivit pentru a trăi. „Oamenii se simt susținuți”, susține primarul, care menționează că în bugetul local „au început a veni bani”.
Reparația unei școli, reabilitarea iluminării stradale sau a unor drumuri locale poate să nu pară prea mult, dar este o problemă adevărată pentru localitățile rurale ale Ucrainei. Sute, chiar și mii de sate și orășele din această țară vastă, de aproximativ 45 de milioane, sunt atinse de degradare. Clădirile administrative, școlile și instituțiile medicale sunt deteriorate, iar drumurile locale sunt adesea într-o stare și mai proastă. Această stare care durează de ani face ca renovările din Dolyniany să fie deosebit de încurajatoare.
PE LUNG
Localitatea Dolyniany, aflată la 350 de kilometri de Kiev nu este singura de acest fel. Din 2014, țara s-a angajat într-o misiune de generare a mai multă putere și finanțare în cele douăzeci de regiuni ale sale. Descentralizarea oferă localnicilor mai multe drepturi în administrarea comunităților lor, precum și accesul la finanțări, întrucât ucrainenii desființează o birocrație care subminează încrederea în stat.
Rezultatele încep să apară sub formă de comunități auto-organizate, precum Dolyniany, care au reunit noile resursele distribuite pentru a lansa proiecte de dezvoltare locală. Observatorii speră ca trendul să furnizeze un impact pozitiv asupra problemelor de transparență. „În comparație cu alte reforme ce au loc în Ucraina, aceasta este cea mai eficientă și actuală”, spune Iulia Iesmukhanova, director adjunct la Global Communities, care conduce un program de descentralizare finanțat de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională.
Planurile de descentralizare nu sunt noi. Primii pași au fost făcuți acum peste 10 ani, după Revoluția Portocalie (Orange Revolution) în 2004, care a reușit alegerea unui președinte pro-democatratic, dar au eșuat când acesta nu s-a putut ține de promisiuni. Mai târziu, acestea au deraiat când fostul președinte Victor Ianukovici a căutat să-și consolideze puterea într-o ierarhie coruptă. Acum, guvernul de la Kiev dă o altă lovitură cu suportul din partea Vestului, folosind cadrele instituționale deja existente.
Reforma cuprinde două elemente cheie: combinarea așezărilor anterioare separate în unități administrative unice numite comunități teritoriale unificate, apoi încadrarea veniturilor fiscale către aceste UTC pentru proiecte de dezvoltare locală. Noile UTC primesc 60% din impozitele pe venit locale, precum și 100% din toate accizele și taxele pentru serviciile administrative locale. Logica este simplă: „Cu cât aveți mai mulți cetățeni, cu atât vor plăti mai multe impozite”, spune Balázs Jarábik, expert în Europa Centrală și de Est la Carnegie Endowment for Peace International, „și cu cât mai mulți bani veți obține de fapt”.
Până acum, rezultatele au fost impresionante. Aproximativ 400 de UTC au fost create având la bază peste 1 700 de sate și orașe. Din 2014, bugetele locale au crescut cu 107%, conform statisticilor oficiale, iar multe zone rurale sunt dezvoltate într-un mod care nu a fost văzut în decenii. De exemplu, Zymnivsky, ce se află în regiunea Volyn, nord-vestul Ucrainei, găzduiește acum ceea ce oficialii spun că este primul centru de servicii administrative la nivel de sat. Clinica medicală din Bashtanka, din sudul Ucrainei, va primi în curând un centru de diagnostic, inclusiv un radiolog și pediatru propriu. În alte locuri, drumurile sunt asfaltate pentru prima dată.
Fără îndoială, acestea sunt câștiguri pe termen scurt, spune Yesmukhanova, programele finanțate de USAID, iar multe dintre acestea sunt susținute de subvenții generoase și internaționale. Dar ea se așteaptă și la cele pe termen lung: „Va fi mai multă motivație pentru a se angaja în guvernarea locală”.
În pofida acestor mici victorii, există încă blocaje majore în calea către un succes mai larg. Pe de o parte, comunitățile trebuie să se dovedească că sunt capabile să colecteze și să gestioneze eficient veniturile fiscale, ceea ce constituie o problemă în multe regiuni, unde bazele fiscale sunt mici sau practic inexistente, din cauza lipsei locurilor de muncă sau a emigrării în masă. Între același timp, regiunile mai mari dispun de resurse pentru a încerca să atragă investiții străine, deși acestea nu direcționate adecvat, având în vedere nivelurile persistente, adesea inacceptabile de corupție.
Apoi există și o problemă politică. Realizarea completă a reformei necesită aprobarea de către Parlamentul a unor modificări constituționale. Aceasta pentru că unele partide de opoziție susțin că desemnarea de către președinte a prefectilor conferă priorități ascunse șefului statului. Problematic este și faptul că descentralizarea este inclusă într-un pachet legislativ care ar acorda un statut special pentru două regiuni deținute de separatiști în estul Ucrainei, fapt catalogat de oponenți drept o capitulare.
Anume din aceste motive este puțin probabil ca descentralizarea să fie prevăzută în Constituție în timpul apropiat. „Există un consens politic potrivit căruia descentralizarea este necesară”, spune Jarábik, expertul Carnegie. „Problema însă este că nu a existat niciodată un consens cu privire la ce fel de descentralizare este necesară”.
Cu toate acestea, reforma la etapa actuală este deja un pas important într-o țară a cărei populație a fost folosită de mult timp pentru a guverna – adesea incompetent și corupt – de sus. Descentralizarea oferă cetățenilor puterea de a schimba ecuația, dar rămâne întrebarea: Ce vor face cu ea?.
