PE SCURT

Numărul copiilor adoptați scade, potrivit cifrelor făcute publice de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Adopția este reglementată conform Legii nr. 99 din 28.05.2010.

PE LUNG

Potrivit Legii nr. 99 privind regimul juridic al adopției, adopția înseamnă „o formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului”.

Există adopție națională: atât copilul adoptat, cât şi adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în Republica Moldova.

Adopția internațională se referă la copilul din Republica Moldova și familia adoptatoare au domiciliul în afara Republicii Moldova, sau invers: copilul locuiește în străinătate, iar familia are domiciliul în Republica Moldova.

Persoana poate fi adoptată doar până la împlinirea vîrstei de 18 ani. Separarea fraţilor prin adopţie, sau adopția de către persoane sau familii diferite sunt interzise. Există însă excepție: cazurile când această cerință contravine interesului superior al copilului.

Adopţia este permisă doar persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu.

• Au vârsta 25 de ani
• Sunt cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte
• Dar nu cu mai mult de 48 de ani

Prin derogare, instanţa de judecată poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă între copil şi adoptator este mai mică de 18 ani, dar în nici un caz mai puţin de 16 ani. Ca excepţie, în cazul adopţiei este suficient ca doar unul dintre soţi să aibă împlinită vârsta de 25 de ani.

Nu pot adopta copii persoanele:

• decăzute din drepturile părinteşti;
• a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
• care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
• care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile părinteşti şi sunt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
• exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor;
• care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;
• care au fost condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni intenţionate: contra vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa sexuală; contra familiei şi copiilor.

Una dintre regulile pe care trebuie să le respecte adoptatorii este să aibă condiții materiale necesare dezvoltării copilului.

Adopţia copilului de către soţi este permisă numai în cazul în care căsătoria lor durează de cel puţin 3 ani.

Prioritate în cazul adopțiilor are tutorele sau curatorul, părintele educator din casa de copii de tip familial, asistentul parental. De asemenea, prioritate au și rudele copilului de până la gradul IV inclusiv.

Cum are loc adopția

Persoanele care doresc să adopte copii trebuie să depună o cerere la autoritatea teritorială în a cărei rază îşi au domiciliul. Persoanele vor primi un certificat în care va fi confirmat faptul că a solicitat adoptarea unui copil.

Cererea de adopţie trebuie să conţină, pe lângă formalităţi, şi o motivare, prin care persoana trebuie să explice de ce doreşte să înfieze un copil şi dacă ar fi disponibilă pentru a adopta mai mulţi copii, inclusiv fraţi şi surori.

Trebuie să prezinte certificat de la locul de muncă despre funcţia deţinută și declarația de venit. De asemenea, este nevoie de confirmarea faptului că are o proprietate sau are dreptul de folosinţă asupra unui spaţiu locativ.

Este nevoie de cazierul judiciar şi certificatul medical, în care se confirmă că nu suferă de boli psihice şi de alte maladii ce fac imposibilă îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, eliberat de instituţia medicală de la domiciliul său.

După ce este găsit copilul potrivit, se cunosc bine «părţile» şi se constată că sunt compatibile. După doi ani de relaţie la distanţă, părinţii adoptivi pot lua copilul acasă.

Părintele adoptiv are faţă de copilul adoptat drepturile şi obligaţiile părintelui biologic faţă de copilul său.

Din momentul adopţiei, copilul pierde drepturile nepatrimoniale, patrimoniale şi este exonerat de îndeplinirea obligaţiilor faţă de părinţii săi biologici şi de rudele acestora.

Copilul adoptat are drepturi şi obligaţii de orice natură, faţă de părinţii adoptivi, similare celor pe care le are o persoană faţă de părinţii săi biologici.

După adopție, autoritățile vizitează și raportează situația din familie timp de 5 ani:

• în primul an – 3 rapoarte (la 3, la 6 şi la 12 luni);
• în al doilea an – două rapoarte (la 6 şi la 12 luni);
• în anii 3, 4 şi 5 – raport anual (la 12 luni).

Identitatea părinților biologici o poate afla când împlinește 18 ani

Părintele adoptiv îi poate spune copilului că este adoptat, atunci când va avea vârsta și maturitatea de a înțelege. Ei au dreptul să obţină din partea autorităților locul naşterii copilului adoptat. Totuși, nu se va dezvălui în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor biologici ai adoptatului.

Identitatea părinţilor biologici ai copilului adoptat poate fi dezvăluită înainte ca acesta să dobândească capacitate deplină de exerciţiu: numai din motive medicale, cu autorizarea instanţei de judecată. Când copilul adopta a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, adică a împlinit 18 ani, acesta poate afla cine-i sunt părinții biologici.

Pe 28 decembrie 2018, se publică decizia Comisiei protecţie socială, sănătate şi familie asupra Raportului de evaluare ex-post de impact a Legii nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

Potrivit informației din Rapoartele de evaluare efectuate anterior stabilirea statutului de copil adoptabil, luarea în evidență a acestuia şi întreprinderea măsurilor de adopție a copilului conform prevederilor legislaţiei este un proces anevoios, deseori durează foarte mult timp. Potrivit specialiștilor, o problemă este lipsa consimțământului membrilor familiei, adică nu există un dialog constructiv dintre reprezentanții Autorităților Tutelare și membrii familiei copilului pentru a obține răspunsuri ferme și sigurem despre copilul adoptabil.