PE SCURT
A fost lansat Ghidul „Limbajul nonsexist: repere conceptuale și recomandări practice”, elaborat de către Loreta Handrabura, Alexandra Gherasim și Marin Butuc. În acest ghid, autorii oferă explicații de ce sunt necesare și cum trebuie utilizate formele de feminin și masculin pentru diferite funcții și profesii.
PE LUNG
Potrivit autorilor, ghidul vine cu explicații științifice privind posibilitatea și necesitatea evitării limbajului sexist, precum și utilizării formelor de feminin pentru profesii.
Istoric, luând în considerație că femeile nu ocupau anumite funcții, în special cele ce țin de domeniul luării deciziilor, nu au fost folosite și formele de feminin pentru acestea. În schimb, nu sunt utilizate variante de masculin pentru alte profesii, care istoric erau executate doar de femei. Ideea de a elabora acest Ghid vine din necesitatea de a demonstra că de fapt formele de feminin și masculin pentru profesii există în dicționarele limbii române, spun autorii ghidului.
Atâta vreme cât femeile sunt încadrate direct pe piaţa muncii şi ocupă funcții de conducere, această realitate trebuie consemnată în clasificatorul ocupațiilor, în nomenclatoarele de meserii și specialități și în dicționare. Aşa a fost norma iniţială, bărbaţii au ocupat primii mai multe funcţii în administrație. S-a omis apoi includerea în actele de reglementare și dicționare a numelor de profesii şi la forma de feminin atunci când femeile au început să practice meserii, să dețină posturi înalte ocupate altădată numai de bărbați. Astfel, s-a creat și se menține ideea unui standard masculin care alimentează percepția că suntem pe locurile „rezervate” celuilalt gen, iar femeile trebuie să se încadreze în acest standard considerat „firesc”, se arată în Ghidul „Limbajul nonsexist: repere conceptuale și recomandări practice”. În continuare, vă propunem 70 de funcții la masculin și feminin.
director – directoră/-e
adjunct – adjunctă/-e
avocat – avocată/-e
deputat – deputată/-e
bașcan – bașcană/-e
guvernator – guvernatoare/-e
inspector – inspectoare/-e
judecător – judecătoare/-e
ministru – ministră/-e, precum și ministreasă
președinte – președintă/-e
prim-adjunct al procurorului – prim-adjunctă/-e a procurorei
prim-ministru – prim-ministră/-e
primar – primară/-e
atașat – atașată/-e
consul general – consulă/-e generală/-e
academician – academiciană/-e
manager – manageră/-e
medic-șef – medică/-e -șefă/-e
decan – decană/-e
rector – rectoră/-e
agronom – agronomă/-e
maistru – maistră/-e
piscicultor – piscicultoare/-e
dispecer – dispeceră/-e
metrolog – metrologă/-e
oțelar – oțelară/-e
pictor – pictoriță/-e
sudor – sudoriță/-e
geodez – geodeză/-e
tehnolog – tehnologă/-e
librar – librăriță/-e
redactor – redactoare/-e, redactoriță/-e
sinoptician – sinopticiană/-e
comandant – comandantă/-e
energetician – energeticiană/-e
biolog – biologă/-e
toxicolog – toxicolog/-e
virusolog – virusolog/-e
zoolog – zoolog/-e
laborant – laborantă/-e
arbitru – arbitră/-e
pădurar – pădurară/-e
ecolog – ecologă/-e
mamoș/-i – moașă/-e
felcer – felceră/-e
cadru didactic de sprijin – cadră/-e didactică/-e
maestru – maestră/-e
dealer – dealer/-e
ofițer – ofițeră/-e
jurisconsult – jurisconsultă/-e
notar public – notară/-e publică/-e
arheograf – arheograf/-e
psiholog – psihologă/-e
ghid – ghidă/-e
sculptor – sculptoră/-e
cascador – cascadoare/-e
clovn – clovnă/-e
mecanic – mecanică/-e
lăcătuș – lăcătușă/-e
pilot – pilotă/-e
broker în asigurări – brokeră/-e
călugăr – călugăriță/-e
predicator – predicatoare/-e
misioner – misioneră/-e
machior spectacole – machioră/-e
reporter – reporteră/-e, reporteriță/-e
webmaster – webmasteră/-e
cameraman – cameramană/-e
zugrav – zugravă/-e
șef – șefă/-e
Eugeniu Coșeriu spunea în articolul „Limbajul și înțelegerea existențială a omului actual”, că „...limba română nu trebuie să fie considerată doar ca un sistem gata făcut și static de semnificare și expresii, întrucât are în același timp o dimensiune viitoare: este, de asemenea, și chiar în primul rând, un sistemdinamic pentru a produce în continuare semnificate și expresii; ca astfel de sistem dinamic, româna nu cuprinde numai ceea ce s-a spus deja, ci și ceea ce se poate spune în română, nu doar ca ceea ce există acum sau a existat înainte în română ca limbaj «realizat», ci și ceea ce ar putea să se producă drept fapt de limbă română”, în acord cu aceleași reguli sistematice, adică «după aceleași moduri de a face»”.
