În Kosovo au loc alegeri parlamentare, pentru a patra oară în 11 ani, principala provocare a viitorului guvern de la Pristina fiind să reuşească să îşi ducă mandatul până la sfârșit. Campania electorală a fost dominată de dezbateri legate de corupție, rata mare a șomajului și relațiile încordate cu Serbia. Aproape două milioane de oameni sunt așteptați la urne, iar centrele de votare se închid la orele 20.00.
Kosovo are cea mai tânără populație din Europa, cu o medie de vârstă de numai 29 de ani, dar și o rată ridicată de șomaj, peste 25%, ceea ce a făcut ca peste 200 de mii de kosovari să ceară azil în diverse țări ale Uniunii Europene după proclamarea unilaterală a independenței în 2008. Alegerile au fost provocate de demisia, în iulie, a premierului Ramuș Haradinaj, care fusese convocat la Tribunalul de la Haga care investighează crimele de război. Haradinaj a condus, în perioada confruntărilor cu Serbia, Armata de Eliberare a Kosovo. Cele mai mari trei partide - Liga Democrată din Kosovo (LDK), Partidul Democrat din Kosovo (PDK, al preşedintelui Hashim Thaci) şi Vetevendosje (Autodeterminare) - participă individual la alegeri şi au candidaţi proprii la funcţia de prim-ministru. Celelalte partide, reprezentând etnicii albanezi (majoritari în Kosovo), sunt grupate în două coaliţii create în jurul Alianţei pentru viitorul Kosovo (AAK) şi al Noii Alianţe pentru Kosovo (AKR).
Potrivit sondajelor de opinie, Liga și Vetevendosje au cele mai mari șanse de a câștiga alegerile și a forma un guvern de coaliție; candidata Ligii la funcția de premier este Vjoso Osmani. Într-un interviu cu Europa Liberă, Osmani a declarat că alegerea ei ar aduce nu numai prima femeie la conducerea guvernului dar „și o schimbare de mentalitate” în societate.
Partidele îşi dispută o sută dintre cele 120 de locuri în Parlament. Restul de 20 de locuri sunt rezervate comunităţilor etnice, printre care sârbii din Kosovo, care au zece mandate de deputat. Kosovo, populată majoritar de etnici albanezi, şi-a declarat unilateral independenţa de Serbia în februarie 2008 și este recunoscută de 116 ţări, inclusiv de 23 dintre cele 28 de state membre actuale ale Uniunii Europene. Spania, România, Grecia, Slovacia şi Ciprul nu recunosc declaraţia unilaterală de independenţă.
