Adevărul din spatele îndulcitorilor, explicat de nutriţionist: Provoacă sau nu boli grave?

În primul rând, trebuie să ştim că îndulcitorii sunt substanţe folosite pentru îndulcirea alimentelor sau a altor produse alimentare. Aceştia sunt de mai multe tipuri, unele naturale, iar altele produse în mod artificial în laborator.

Îndulcitorii naturali

Aşa cum am menţionat, îndulcitorii sunt de două tipuri, iar în privinţa celor naturali, nutriţionistul enumeră:

„Mierea: este un aliment bogat caloric, dar cu calităţi nutritive excelente;

Stevia: provine de la o plantă originară din America de Sud. Ajută la reducerea tensiunii arteriale şi la reducerea nivelului de glucoză din sânge, dar şi a nivelului de insulină după masă;

Siropul de arţar: bogat în minerale şi vitamine. Ae mai puţine calorii decât mulţi alţi îndulcitori naturali şi are proprietăţi energizante şi purificatoare;

Tagatosio: este un îndulcitor extras din lapte, deci are o sursă „naturală”, dar în realitate este un zahăr „modificat”. Este mai puţin dulce decât zaharoza, dar are mult mai puţine calorii şi nu are impact asupra glicemiei. Doza maximă care nu trebuie depăşită este de 50 g pe zi, pentru a evita efectul laxativ. De fapt, tagatoza este metabolizată de organism ca o „fibră” şi, prin urmare, stimulează tranzitul intestinal”.

Îndulcitorii artificiali

“Sunt utilizaţi deoarece au calorii foarte puţine sau deloc, de aceea ajută la menţinerea unei greutăţi optime şi pot fi utilizaţi în timpul curelor de slăbire. În majoritatea cazurilor, nu au putere nutriţională, nici nu dau energie, dar pot avea un impact asupra metabolismului şi a producţiei de insulină. Unii îndulcitori artificiali au contraindicaţii absolute sau relative. Utilizarea lor nu este recomandată până la vârsta de trei ani şi în timpul sarcinii şi alăptării. Principalii îndulcitori artificiali sunt:

Aspartam: cel mai cunoscut şi cel mai răspândit printre îndulcitori artificiali, aspartamul are o putere de înmuiere care este de 200 de ori mai mare decât cea a zahărul. Cu aportul zilnic maxim recomandat (40 mg / kg greutate), corelaţia între aspartam şi neoplazie nu este demonstrată şi nu provoacă reacţii alergice mai frecvent decât placebo. Aspartamul poate produce rareori reacţii adverse la persoane deosebit de sensibile, cum ar fi dureri de cap, greaţă, vărsături şi dureri abdominale. Aspartamul este contraindicat în cazul fenilcetonuriei;

Sucraloza: un derivat al zaharozei, de 600 de ori mai dulce şi cu zero calorii. Doza care nu trebuie depăşită este de 5 mg pe kg de greutate.

Atenţie! Aspartamul şi sucraloza, dacă sunt luate în doze mari sau pentru o lungă perioadă de timp, pot fi cancerigene şi pot afecta metabolismul zahărului.

Acesulfamul K: este unul dintre cei mai puţin dăunători, deoarece nu este metabolizat de organism şi este eliminat cu urina. Are o putere de înmuiere de 200 de ori mai mare decât zahărul, iar doza care nu trebuie depăşită este de 9 g per kg de greutate.

Polioli (alcooli de zahăr): sunt îndulcitorii de nouă generaţie, consideraţi cei mai inofensivi dintre toţi, chiar benefici sănătăţii, în special pentru dinţi. Aceştia includ sorbitolul, xilitolul, manitolul, izomaltolul. De asemenea, în acest caz, este mai bine să nu depăşiţi cantităţile: doza maximă zilnică este de 50 g. Xilitolul şi sorbitolul pot avea efecte laxative”, spune nutriţionistul Gianluca Mech.

Îndulcitorii: cum îi consumăm corect

„Consumul de prea multe zaharuri adăugate şi carbohidraţi rafinaţi poate creşte riscul dezvoltării sindromului metabolic şi a complicaţiilor acestuia: obezitate, diabet de tip 2, hipertensiune arterială, boli cardiovasculare. Aşadar, indiferent de beneficiile pentru sănătate, se recomandă utilizarea moderată de îndulcitori artificiali”, recomandă Gianluca Mech.

sursa: csid.ro