Cultură

25 septembrie: Sfântul Mucenic Pafnutie Pustnicul; Sfânta Cuvioasă Eufrosina

În ziua de 25 septembrie, Biserica îi pomenește pe: Sfânta Cuvioasă Eufrosina; Cuviosul Serghie de Radonej; Sfântul Mucenic Pafnutie Pustnicul; Sfântul Ierarh Teofil Mărturisitorul, mitropolit al Efesului.

Sfântul Mucenic Pafnutie a fost de loc din Egipt și s-a nevoit în deșert. În timpul persecuțiilor lui Dioclețian (284-305), guvernatorul Adrian a poruncit ca Sfântul Pafnutie să îi fie adus înainte. Sfântul, neașteptând după cei ce fuseseră trimiși să îl aducă, s-a înfățișat înaintea guvernatorului pentru a mărturisi pe Hristos și a răbda chinuri pentru credință.

Dintre soldații care l-au torturat, Dionisie și Callimachi, văzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe mucenic neatins, au crezut la rândul lor în Iisus Hristos Mântuitorul, faptă pentru care le-au fost tăiate capetele. După aceste chinuri, Sfântul Pafnutie a fost aruncat în închisoare unde, dintre cei închiși, aduce la Hristos un număr de 40, aceștia fiind arși de vii, ca martiri pentru credință.

După o vreme, Sfântul Pafnutie a fost lăsat liber, nevătămat arătându-se prin grija lui Hristos, iar un creștin pe nume Nestorie l-a găzduit în casa lui. Acesta, împreună cu familia sa, primind îndrumarea duhovnicească a sfântului, au ajuns în curând printre cei mai râvnitori în credință, iar până la urmă au primit moartea mucenicească.

Sfântul Pafnutie a fost sfătuitor și a întărit în credință pe mulți alți creștini spre a-L mărturisi pe Hristos și a fi supuși la chinuri pentru credință. Unii au fost tăiați cu săbiile, alții arși de vii, numărul lor ridicându-se la 546.

Sfântul însuși a fost aruncat de călăi într-un râu cu o piatră atârnată de gât, dar prin minune el s-a arătat la suprafața apei și a plutit spre mal cu tot cu piatră. Până la urmă, l-au trimis pe sfântul mucenic înaintea împăratului Dioclețian, acesta ordonând ca sfântul să fie răstignit într-un smochin.

Sfânta Cuvioasă Eufrosina a avut părinți creștini, bogați, de loc din Alexandria (Egipt). Nevrând să se căsătorească, a îmbrăcat haine bărbătești și a plecat pe ascuns la o mănăstire de călugări, spunând că este eunuc. Înainte de a-și da obștescul sfârșit, după 38 de ani de aspre nevoințe, i-a dezvăluit tatălui ei trupesc, care venise la ea ca la un părinte duhovnicesc, că este fiica lui cea pierdută.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *