Eu, Iulia Lis, vreau să știe lumea întreagă ce se întâmplă în spitalele noastre, astăzi, în veacul 21, scrie Ziarul de Gardă.
Februarie. Luna care are doar 28 de zile. O bucurie nemaipomenită, că se termină mai repede și vine primăvara pe care cu nerăbdare o aștepta Sabinuța.
1 februarie. Știa că, după ore, vine tata să o ia la Chișinău. Bucuroasă, a plecat, eu întrebând-o: „Sabinel, ce să facă buni fără tine?”, „Bunică, două zile și revin”, a răspuns ea.
Duminică, 3 februarie. Sașa cu Sabinuța au revenit. Temele erau pregătite, că geanta o luase cu ei. Seara am verificat agenda, am făcut băiță, cruciuliță cu rugămintea să-i păzească ÎNGERAȘII DIN CER pe toți, și – la culcare.
Luni, 4 februarie. Am trezit-o, ca de obicei, la 7 și 15 minute. Mă străduiam să fie pregătit totul din timp: hăinuțele, mâncarea… Plecam la școală. Mergeam tot timpul de mânuță. Când ajungeam la școală, ne despărțeam cu un pupic. Când terminam munca, treceam și o luam acasă…
Bucuroase ne întorceam, ea întrebându-mă: „Buni, cum a fost ziua?”. „Bine, Îngeraș, dar ție?” Îmi povestea totul. Acasă, mai aveam pe afară câte ceva de făcut, iar ea mai sta la televizor. Deseori vorbea cu părinții, după care repeta temele.
5 și 6 februarie. Zile au trecut cu bucurie. Sâmbăta următoare (16 februarie), trebuia să plecăm la Chișinău, la mama. Pe 6 februarie, seara, ne-am culcat fără vreun semn de boală.
Joi, 7 februarie. La ora 3:00, noaptea, am simțit că e mai călduță ca de obicei. I-am verificat temperatura. Era 37,0. Nu i-am administrat până dimineață nimic, iar la 7:20 temperatura era 38,1. I-am dat antipiretice, am mâncat, am sunat-o pe mama Sabinei, am sunat la școală și am spus că nu venim, că are febră. Profesoara a zis că Sabina ieșise afară lejer îmbrăcată în urmă cu câteva zile.
Sabinuța se simțea mai bine. Am întrebat: „Capuceanul te doare? Gâtișorul?”, „Nu, bunica”. Am plecat la serviciu, i-am lăsat termometrul și telefonul cu internet. Peste jumătate de oră a măsurat temperatura. Era 36,8. Vorbea cu mama pe viber. Totul părea normal.
La amiază, adormise. Temperatura era 39,1. M-am speriat, i-am sunat Angelei (mama Sabinei). A zis să verificam gâtișorul. Parcă nu era roșu. A băut antipiretice, a mâncat, s-a jucat, a scris. Seara, temperatura era 37,6. Noaptea nu a fost mai mare.
Vineri, 8 februarie.
Dimineața, temperatura era 37,3. A zis că nu o supără nimic. Nu tușea. În drum spre lucru, am trecut pe la Clinica „Galaxia”, să chem medicul acasă, să o consulte. Mi-au zis că ei la bătrâni mai mult se duc și că ar fi bine s-o aduc eu. Am înscris-o pe sâmbătă la pediatru, dacă nu se va simți bine. Am trecut pe la farmacie, am luat pastile, sirop de tuse, unguente și am venit acasă. Sabinuța dormea, era cu vecina pe care o rugasem să o verifice. I-am măsurat febra. Era 38,4. I-am sunat Angelei, am chemat ambulanța. A venit într-o oră. Sabinuța privea televizorul. Avea 38,4 și au decis să-i pună o injecție și să ne ducă la „Galaxia”, la consultație.
Când a văzut injecția, Sabinuța a prins să plângă, rugând să nu i-o pună. Jumătate de oră a plâns și a strigat. De strigăte, a început să tușească răgușit. Locul unde i-au pus injecția s-a învinețit și a durut-o vreo două zile, deși i-am făcut plasă cu iod. Îmi pare rău că nu mi-am apărat copilul și nu am insistat pe proceduri mai puțin dureroase.
Citește continuarea pe Ziarul de Gardă.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!