Dreptul la replică – este primordial ca jurnaliștii să ofere posibilitate părților vizate să se exprime și să-și spună punctul de vedere. Atunci când unei persoane i se aduc anumite acuzații, aceasta are dreptul să se „apere”.

Abordarea minorilor în presă – Când e vorba despre evenimente cu conotații negative, fie că vorbim despre accidente, sinucideri, violuri, jurnaliștii trebuie să protejeze identitatea minorilor. În alte cazuri, trebuie să aibă acceptul părintelui sau tutorelui.

Viața privată versus cea de interes public – Viața personală a unei persoane publice nu reprezintă subiect de interes public decât dacă acțiunile acesteia afectează activitatea funcției publice sau dacă încalcă dreptul altei persoane. Sextape-urile nu reprezintă interes public!

Discursul de ură – Presa nu urăște și nu promovează discursurile de ură. Din contra: condamnă instigarea la discriminare și îndeamnul la violență. Discriminarea femeilor, minorităților etnici, sexuale sau a altor grupuri defavorizate este, de asemenea, inadmisibilă! Materialele jurnalistice formează opinia publică, de aceea, discriminarea nu trebuie să-și aibă locul în presă.

De altfel, aceste reguli sunt înscrise și în Codul deotologic al jurnalistului. Pe lângă funcția de informare, presa are și funcția de educare.

Cât de mult ne „educă” presa?

Vedeți mai jos episodul în limba română.

Iar aici episodul în limba rusă.

---