De altfel, Dragoș Turea a fost unul dintre absolvenții atelierului Inspiration la MOLDOX LAB 2017.

Cum o istorie povestită la gura sobei s-a transformat într-un film care dezvăluie interese naționale măsurate în vieți omenești, aflați din interviul cu regizorul moldovean.

Drumul către „Grădina Sovietică”:

· Producția, scenariul și regia – cca 7 ani

· Post-producția – 2,5 ani

1. E pentru prima dată când în programul Festivalului Internațional de Film din Sarajevo, ajuns la cea de-a 25-a ediție, a fost inclus un film din Republica Moldova. Ce înseamnă acest lucru pentru tine?

Mă simt onorat să fiu printre toți cei care participă la festival. „Grădina sovietică” a fost selectată din peste 200 de filme. Au fost 16 pelicule din mai multe țări, precum România, Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, etc. Criteriile de selecție nu au fost țările de unde provin filmele, ci subiectele în sine, istoriile.

2. Povestea care te-a inspirat să filmezi „Grădina sovietică” – de unde vine?

O mare parte din copilărie mi-am petrecut-o alături de bunica mea, Olimpiada. Într-o iarnă, după prăbușirea Uniunii Sovietice, bunica mi-a povestit despre niște experimente secrete din anii ’60. Acum câțiva ani bunica a murit de cancer și mai mulți consăteni din generația ei au decedat fiind răpuși de aceeași boală. Asta mi-a stârnit curiozitatea și în 2009 am început investigația. Voiam să aflu dacă există vreo legătură între acele experimente secrete și creșterea exponențială a cazurilor de cancer din ultima perioadă. Am realizat mai multe interviuri în acest sens. Am discutat și cu un savant care a creat bumbac verde și a făcut ca uleiul de floarea-soarelui să aibă gustul și proprietățile uleiului de măsline. Am fost foarte surprins să aflu că majoritatea oamenilor de știință implicați în aceste experimente au murit de tineri. Încet, încet realizam că materialul acumulat devenea tot mai prețios. Am continuat cercetările, care m-au adus la o realitate greu de acceptat. În anii ’70 ai secolului trecut, pe teritoriul Moldovei erau amplasate utilaje radioactive mobile și staționare, cu ajutorul cărora erau prelucrate suprafețe imense de culturi agricole.

3. Să înțelegem că Moldova era un poligon de experimente nucleare în agricultură?

Am constatat că Partidul Comunist, condus pe atunci de Nikita Hrușciov, intenționa să sporească recolta, pentru a depăși SUA la capitolul „productivitate agricolă”. Republica Moldova a fost aleasă să devină așa-zisa „Grădină sovietică” – un câmp de experimente nucleare în agricultură. După ani de expediere a petițiilor și solicitărilor și zeci de refuzuri, am obținut aprobarea pentru a filma depozitul de deșeuri radioactive. Acolo am găsit majoritatea utilajelor și mașinăriilor radioactive folosite pentru iradierea culturilor agricole. După ce s-a destrămat Uniunea Sovietică, unele dintre ele au rămas abandonate în câmp deschis ani în șir, deși de urgență trebuiau izolate în siguranță.

4. Care a fost cea mai mare provocare pentru „Grădina sovietică”?

Cel mai greu a fost să ajung la acele locații secrete. Obținerea unor permisiuni de a filma dura și până la 3 ani. O mare provocare a fost să-i conving pe oameni să se confeseze, pe unii nu am reușit nici până astăzi. Oamenii încă au acea teamă de a vorbi. În acești 10 ani am bătut la zeci de uși, am colaborat cu vreo 10-12 instituții de stat. S-a lucrat mult ca să mi se pună la dispoziție toate resursele și informația necesară. Intenționăm ca în următoarea perioadă să îl lansăm în cinematografele din România și Moldova și ne așteptăm să mai fim selectați la câteva festivaluri. Subiectul este destul de ofertant și ar putea ieși chiar și un serial – deocamdată e o idee care trebuie să se „coacă”.

5. Este primul film de producție moldovenească ajuns vreodată la Sarajevo. Are industria cinematografică din Moldova un viitor? Putem spune că Moldova are o industrie cinematografică?

Industria cinematografică în Moldova există, dar nu este suficient de promovată. Lipsesc producătorii, cei care i-ar ajuta pe oamenii de creație să-și valorifice produsele. În Moldova sunt o groază de subiecte care pot fi explorate, foarte mult contează, însă, cum livrezi produsul final. Povestea este cel mai important aspect, dar partea financiară este importantă și ea. Cred că comunitatea noastră trebuie să fie mult mai unită, doar așa putem să ajungem „acolo”.

6. În contextul promovării industriei cinematografice, ce poți spune despre festivalul MOLDOX?

În 2017, am participat la MOLDOX LAB – atelierul „Inspiration” – care mi-a furnizat o foarte bună expertiză pe zona de „pitching” de filme: cum să prezinți filmul ca să îl vinzi mai bine. Sunt multe lucruri de învățat de la tutorii cu experiență internațională. MOLDOX promovează filmul documentar, care poate spune multe pentru publicul de astăzi și pentru generațiile viitoare, care modelează societatea pe interior, provoacă schimbări sociale. Îi îndemn pe oameni să susțină industria cinematografică și a organizării festivalurilor de film de acest gen.

MOLDOX are nevoie de tine. Susține-ne!

MOLDOX este o oportunitate unică, prin care noii creatori de film au șansa să-și șlefuiască abilitățile de a atrage atenția publicului asupra subiectelor importante din societate. În același timp, proiectul aduce în sudul Moldovei un eveniment de nivel mondial, oferind oamenilor posibilitatea să participe și să urmărească documentare relevante în contextul lor regional. Festivalul MOLDOX este în cumpănă: între o dorință avidă de a sensibiliza publicul larg despre importanța schimbărilor pozitive și lipsa fondurilor adecvate pentru a face ca acest lucru să se întâmple. Credem că misiunea MOLDOX merită a fi perpetuată, iar oamenii de artă din Moldova – susținuți. Dacă împărtășești această idee și îți dorești să contribui, alături de noi, la crearea schimbărilor sociale prin intermediul filmului documentar – DONEAZĂ!

https://www.gofundme.com/f/help-moldox?fbclid=IwAR2RxxSqHjn0Y46Z_EA4YySjDCV0egXvaRu-lpOqQa8mXKXwi8Ax-jHBKac

---