Comentariu

URSS a jefuit Basarabia, cărând din ea zeci de mii de vagoane. Premiera unor documente din ARHIVĂ!

Astfel, după 1944, URSS i-a cerut ”restituirea” bunurilor, cărând de peste Prut, tren după tren, pline cu tot a putut să jecmănească.

În realitate, România ar fi avut toate drepturile să evacueze din Basarabia ceia ce a făurit timp de 25 de ani, în Basarabia.

Se știe că, în iunie 1940, după ultimatul sovietic Molotov, funcționarii și militarii români în retragere n-au mai reușit să-și ia cu sine peste Prut nici măcar strictul necesar din casă. Nici măcar familiile nu reușeau să le evacueze la timp. Toată agoniseala oamenilor, în cei 22 de ani de regim românesc în Basarabia (uneori agoniseala era de o viață familială) a căzut sub baioneta rusului, luându-și adio de la stăpâni.

Dar iată că, doar peste un an sovietic, care s-a remarcat doar prin teroare și genocid împotriva băștinașilor și în care nu s-a construit aproape nimic – regimul sovietic de ocupație a hotărât să extragă patrimoniul Basarabiei și să-l care în adâncul URSS. Mai mult, acțiunea aceasta de jaf adevărat a fost introdusă în istoriografia sovietică de propagandă, ca un proces pozitiv, aproape ca o bijuterie de ”tactică de război”. Și totul în tandem cu bârfa contra României, care cică ”a jefuit Basarabia”.

Peste zece mii de vagoane i-au trebuit regimului ocupant pentru a scoate bunurile poporului, din Basarabia

De curând, am descoperit în arhiva militară a Moscovei câteva documente din iunie și iulie 1941, adică de la începutul războiului sovieto-german. Intuind despărțirea sa iminentă de Basarabia, conducerea RSS Moldovenească a hotărît să ia cu sine și o mare parte din patrimoniul basarabean.

Un oarecare Constantinov, președinte al ”consiliului comisarilor populari din RSS Moldovenească” se adresează autorităților militare, în special comandamentului Frontului de Sud al URSS, cartierul cărui se afla în orașul Vinița, Ucraina. În telegrama-raport se menționează că din gările Basarabiei, până la 6 iulie 1941, au pornit spre Răsărit o mare cantitate de bunuri încărcate ”în ritmuri rapide”. Au fost expediate în cantități enorme diverse mărfuri, animale vii etc. Pentru o înțelegere mai bună a acestui fapt, dăm citire textului raportului, în traducerea noastră. Documentul este publicat în premieră.

Așadar, citim din documentul alăturat:

”Nr. expediere 173, data 6.07.41, ora 1-30 Recepționat, 6 07. 41, ora 5-00.

Orașul Vinița, către unitatea militară 1080. Copie către comandantul Armatei 9, gen-colonel Cerevicenko.

În lumina hotărîrii Consiliului Comisarilor Populari al URSS, din 27 iunie,  pe data de 5 iulie au fost încărcate cu ritmuri accelerate (din RSSM)

• 3.050 vagoane de bunuri,
inclusiv:
• grâne și făină – 456 vagoane,
• mărfuri industriale și de alt gen – 347 vagoane,
• cabaline – 196 un.
• vite cornute mari – 2.509 un.
• ovine – 26.393 un.
• porcine – 839 un.
• tractoare – 152 buc.
• echipamente agricole de calibru – 155 un.

6 iulie 1941 Constantinov, președintele Consiliului CP din Moldova.”

Remarcă de mână, în subsol:
”Recepționat în 2 exemplare. Un exemplar a fost nimicit. Șeful ȘOSK 35, cap-n…” (semnătura)

Documentul este ștampilat cu principala pecete a ”republicii”, aplicată în culoare roșie.

Conducerea RSSM de atunci a trimis asemenea ”evacuări” de bunuri, în fiecare zi, după un orar stabilit, până la 15 iulie, adică până în ultima zi a aflării sale la Chișinău.

După marile deportări operate la 13 iunie același an și alături de teroarea sângeroasă împotriva populației pașnice, promovată prin trupele poliției sovietice NKVD, trenurile acestea pot fi calificate ca o crimă ordinară de proporții, în cadrul genocidului bolșevic, în Basarabia anilor 1940-1941.
Cu toate acestea, propaganda sovietică a încercat să ungă busuiocul, răsturnând valorile și numind ocupația eliberare, iar jaful cu trenurile pline ca pe o ”virtute militară”.

Goglidze, trimisul lui Stalin în RSSM și inițiatorul deportărilor, semnează și demersul pentru scoaterea bunurilor dintre Prut și Nistru

Publicăm în prezenta și o adresare a conducerii RSSM de atunci, către organele militare. E un demers, în care se cere, ca gările din RSSM să fie asigurate cu zece mii două sute de vagoane, spre a fi încărcate cu bunuri și expediate. De altfel, pe acest document găsim și semnătura lui Goglidze, un reprezentant odios al Moscovei, la Chișinău, tocmai acel care câteva luni mai devreme se adresa lui Stalin cu ideea deportării familiilor basarabene în Siberia.

Iată textul adresării, în traducerea noastră, pe care de asemenea, o publicăm în cadrul acestui articol.

”Nr. exp. 173, data 4.07.41, ora 2-15

Către comandantul Armatei 9, gen-colonel Cerevicenko. Copie pentru Cibisov, Odesa.

Consiliului Comisarilor Populari al RSSM și Comitetul central al partidului comunist (bolșevic) al Moldovei solicită:

• 10.200 de vagoane pentru a scoate bunurile din RSS Moldovenească.
Dintre acestea:
• 54 vagoane-frigider,
• 228 cisterne,
• 20 vagoane ptru transport păsări,
• 353 vagoane transport porcine,
• 8.515 vagoane închise,
• 440 vagoane deschise,
• 550 vagoane închise pentru transport pasageri.

Semnat:
1. Reprezentantul Comitetului central al partidului comunist (bolșevic) și Consiliului Comisarilor populari din URSS, GOGLIDZE,
2. Președintele Consiliului Comisarilor populari din Moldova, CONSTANTINOV
3. Secretarul Comitetului central al partidului comunist (bolșevic) din Moldova, BORODIN.”

Raportul expediat de președintele guvernului RSSM către comandamentul Frontului de Sud, 6 iulie 1941. În el sunt enumerate bunurile extrase dintre Prut și Nistru și expediate, în mii de vagoane de tren, spre răsărit.

Demersul conducerii RSSM către autoritățile militare ale URSS, în care se cere trimiterea unui număr de 10.200 de vagoane diverse, pentru încărcarea lor cu bunuri, spre a fi scoase din RSSM. Prima semnătură este a lui Goglidze, trimisul lui Stalin în RSSM și inițiatorul deportărilor din iunie 1941.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *