Astăzi, băuturile dulci de tip cola se numără printre cele mai populare răcoritoare din lume. Puţini cunosc, însă, istoria inedită a băuturilor cu cola.

În 1863, chimistul parizian Angelo Mariani a decis să combine coca cu vin, comercializând această băutură sub numele Vin Mariani. Amestecul de cocaină cu alcool duce la formarea unui alt drog – cocaetilena – cu efecte similare cocainei, diferenţa constând în efectul euforic mai pronunţat în cazul cocaetilenei.

Observând succesul incredibil avut de băutura lui Mariani, farmacistul american John Stith Pemberton a decis să conceapă propria sa versiune. Rezultatul a purtat numele de „Pemberton's French Wine Coca”, licoarea fiind comercializată drept panaceu. Printre altele, Pemberton susţinea că băutura sa „învigorează organele sexuale”.

La scurt timp după lansare, Pemberton s-a confruntat cu o mare problemă: băutura sa a devenit ilegală în regiunea din statul american Georgia unde acesta locuia. Motivul nu era cocaina, ci alcoolul. Inventatorul american nu s-a dat bătut, însă, şi a înlocuit vinul din băutură cu un sirop de zahăr. Noul produs a fost lansat pe piaţă în 1886 sub numele de „Coca-Cola”, respectând în totalitate legile care interziceau folosirea alcoolului.

În scurt timp, băutura a devenit foarte populară drept „băutură a intelectualilor” în rândul albilor bogaţi din Atlanta. Aceştia se întâlneau la farmacii pentru a consuma băutura, locuri ce deveniseră o alternativă la baruri pentru clasele înstărite din Georgia.

Începând cu 1899, Coca-Cola a început să fie vândută în sticle, ceea ce permitea şi afro-americanilor să consume această băutură. Până atunci, Coca-Cola fusese vândută în exclusivitate în farmacii, locuri segregate, în care americanii de culoare nu puteau pătrunde.

---