”A tras drugul la ușă și, apoi, m-a bătut cu pumnii și picioarele, ca să fac sex cu el și după aceea cu clienții”, a povestit M. polițiștilor.
M. era din Deveselu și avea 16 ani, aceeași vârstă precum Oana*, victima din Dioști, satul Luizei, care a decis să discute cu Libertatea, ”ca să se știe adevărul”.
Minorele le-au povestit încă de atunci anchetatorilor cine erau clienții la care le pasau traficanții, după ce interlopii le băteau și le șantajau.
”M-a filmat făcându-i sex oral cu telefonul și a spus că o să trimită CD-ul la părinți dacă nu mă duc la clienți”. Când plăteau traficanților pentru sexul cu fete abuzate și minore, clienții înșiși comiteau o infracțiune. Clienții pe care cei doi îi aduceau erau de regulă cetăţeni americani şi austrieci care lucrau pe raza municipiului Caracal – cetăţenii austrieci, la consolidat diguri, şi pe raza comunei Deveselu – cetățeni americani, la baza militară
Când au pornit dosarul, cei de la DIICOT Olt au explicat judecătorilor, în cererea de arestare a clanului ”Cocoș”, că cele 16 fete minore exploatate sexual erau livrate nu doar românilor, ci și multor cetățeni străini.
Ce s-a întâmplat însă cu toate aceste informații pe care procurorii le aveau de la victime, de la martori și din interceptări?
”No Name” era locul unde soldații americani făceau sex cu fetele minore. ”No name” este un restaurant curat, cu camere la primul etaj, aflat chiar la ieșirea din Caracal spre Deveselu. Are aerul unui motel de autostradă din SUA. La 10 kilometri găsești baza militară americană, aflată în proces de modernizare în 2012 și devenită apoi bază NATO, parte a scutului antirachetă din Europa.
Din documentele publice consultate de echipa de investigații a Libertatea la Tribunalul Olt rezultă că DIICOT a ridicat de la patronul ”No name” chiar și registrul de cazări, cu numele celor care s-au înregistrat. L-au returnat însă, numindu-l ”deteriorat”.
„La 18 mai 2012 am procedat la predarea următoarelor bunuri domnului Judeţ Ştefan Marius, administrator al hotelului No Name din Caracal: un registru deteriorat privind evidenţa persoanelor cazate la hotelul No Name în 2011 – 2012, ce conţinea 100 de file”. Documentul e în pagina 248, volumul II, din dosarul de Urmărire Penală. Peste 10 zile a început procesul.
Din acel moment, în ciuda declarațiilor inițiale ale victimelor și ale martorilor, din documentele de la dosarul public rezultă că pe americani nu i-au căutat niciodată și nici nu le-au întrebat pe fetele minore numele vreunuia dintre militarii de la Deveselu sau ale celor care făceau legătura cu ei.
Articolul integral pe libertatea.ro.
Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News
StudioTechno
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!