În exterior se prezintă ca o națiune prosperă și fericită, însă realitatea scoate la suprafață un control aspru al presei, încălcări ale drepturilor omului, dispariția activiștilor și lagăre de muncă, scrie CNN într-un reportaj intitulat „O țară izolată, condusă de un egomaniac: este Turkmenistan pe cale să se prăbușească?”

Doar 6.000 de persoane au vizitat această țară în 2016, potrivit presei locale. Mai mult, vizele sunt greu de obținut, ceea ce înseamnă că Awaza, oraș situat în apropierea mării Caspice și promovat de Ministerul de Externe ca Las Vegasul țării, rămâne aproape pustiu.

Ani la rând, Turkmenistan a supraviețuit datorită rezervelor de gaz, însă odată cu scăderea prețului combustibilului, situația economică a țării este una sensibilă. Un raport al Centrului pentru Politică Externă, un think tank britanic, sugerează că națiunea din Asia Centrală e în pragul colapsului.

„Nu există suficientă mâncare în magazinele controlate de stat, așa că în fiecare dimineață oamenii se așează la cozi pentru făină, pâine sau zahăr”, a precizat Ruslan Myatiev, care conduce din Olanda, site-ul independent de ștri Turkmen.news.

De la jumătatea lunii iulie, liderul Gurbanguly Berdymukhamedov a apărut în spațiul public de doar trei ori – și atunci pe rețelele de socializare. În contextul în care în această săptămână are loc în Turkmenistan un forum economic, criticii se întreabă dacă președintele o să apară în persoană.

Când țara și-a câștigat independența, în 1991, era constituită în special din triburi pastorale, având diferite grupuri etnice. Fostul președinte al Turkmenistanului, Saparmurat Niyazov și-a pus ca obiectiv crearea unei identități naționale pentru țara sa. Cu toate acestea, el „și-a țesut personalitatea în jurul acestei identități, prezentându-se ca fiind întruchiparea idealului național”, mai arată raportul.

În 2011, Niyazov a scris o istorie revizionistă intitulată „Ruhnama”, adică „Cartea sufletului”, pe care elevii și funcționarii publici sunt obligați să o memoreze. În capitala Ashgabat există chiar un monument sub formă de carte care se deschide la ora 20.00, când se pot auzi și fragmente din acest manual.

Primul președinte al statului a cheltuit 50 de milioane de dolari pentru un parc de distracții, cât și o statuie care îl întruchipează pe el. Pe de altă parte, a interzis baletul, opera și dinții de aur. Cu toate acestea, oamenii stau la cozi pentru mâncare.

Deși Niyazov a condus țara într-o perioadă când Turkmenistanul a fost prosper, a eșuat în diversficarea economiei țării. Când a murit, în 2006, fostul ministru al Sănătății, de profesie dentist, l-a urmat la conducerea țării.

„O personalitate a înlocuit-o pe alta”, a mai spus Ruslan Tuhbatullin, cu referire la Gurbanguly Berdymukhamedov, actualul președinte al țării.

În 2012, acesta a introdus sistemul alegerilor la care să poată candida mai multe partide, însă în 2017, când au cetățenii s-au prezentat la urne, actualul președinte a fost reales cu 98% din voturi.

Presa de stat îl portretizează pe actualul președintele, în vârstă de 52 de ani, ca fiind o figură extrem de umană și foarte talentat. Astfel, este ilustrat călărind, făcând pe DJ-ul, cântând la chitară cu nepotul său, jucându-se cu pisici. Mai mult, se presupune că a scris 40 de cărți pe subiecte precum ceaiul, plantele medicinale și caii.

Cu toate acestea, Turkmenistanul are ca trăsătură de bază corupția, care „domină viața economică a țării”. „Principalii factori care determină acordarea de contracte sunt legăturile de familie și loialitatea politică”, se mai precizează în raport.

Mai mult de atât, este un „climat opresiv”, în care disidenții nu sunt tolerați.

„Există interdicții de a circula noaptea pe străzi, cât și în jurul Ramadanului, pentru a preveni adunările unor grupuri mari de persoane”, a precizat Adam Hug, autorul raportului.

Totodată, nu există presă independentă, iar accesul la majoritatea site-urilor externe este blocat. Oamenii își instalează dispozitive speciale ca să vadă posturi de televiziune din Rusia sau Turcia, însă guvernul a pornit o ofensivă împotriva lor. Mai mult de atât, cei care se opun regimului ajung la închisoare, cum ar fi jurnalistul Saparmamed Nepeskuliev, condamnat la 3 ani de închisoare în 2015, după ce a relatat că țara se confruntă cu o lipsă a apei. În instanță, el a susținut că a fost victima unei înscenări.

Turkmenistan este cotată de Reporteri fără Frontiere ca fiind cea mai periculoasă țară din lume în ceea ce privește libertatea presei. Cei ajunși după gratii sunt victimele torturii, a mărturisit jurnalistul, care acuză autoritățile că l-au bătut zilnic, luni la rând.

Contactat de CNN, Ministerul de Externe al țării nu a răspuns acuzațiilor din acest raport.

---