Triunghiul nemulţumiţilor sau cum toată lumea a uitat ce era în RM acum două luni
La doar 60 de zile de la investire, Guvernul de la Chişinău condus de către Maia Sandu se află deja prins într-un triunghi al nemulţumiţilor: o latură o reprezintă fostele tonomate ale oligarhului Plahotniuc, aflate acum în cruda opoziţie, care atât timp vor mai avea bani pentru soldă vor critica orice, oricând şi pe oricine.
O altă latură este ocupată de către susţinătorii pro-europenilor de la guvernare, cei care şi-au făcut aşteptări prea mari şi acum critică foarte dur şi pe alocuri nejustificat acţiunile executivului, după cum bine observă şi Gheorghe Erizanu, un foarte cunoscut scriitor de peste Prut: „Ei cer în plină lună ianuarie o baghetă magică care să planteze zambile & rododendroni pe lanurile patriei. Iar zambilele să dea imediat, în a doua lună, şi fructe de papaya".
În paranteză fie spus, după o relativă acalmie, presa de la Chişinău finanţată pe bază de „proiecte” de către Guvernul de la Bucureşti a (re)devenit un critic atât de absurd şi de virulent la adresa guvernului condus de către Maia Sandu încât depăşeşte în tonalitate şi virulenţă chiar şi presa încă aservită oligarhului Plahotniuc.
Iar triunghiul se închide cu socialiştii lui Dodon care, întocmai unui motan, stau la pândă să surprindă primul semn de slăbiciune al guvernanţilor pentru a scoate ghearele şi a ataca.
Cum este să uiţi de răul de dinainte
Pare că toată lumea a uitat că acum două luni Moldova era un stat capturat la propriu, nu doar la figurat, în care aproape nimeni nu avea nici măcar curajul să îi pronunţe numele lui Plahotniuc fară să se uite imediat în jur să vadă dacă nu este ascultat. Toţi au uitat că aveau instalate pe telefoanele mobile măcar 5-6 tipuri de aplicaţii care, Vezi, Doamne!, nu permiteau interceptarea mesajelor şi a convorbirilor telefonice.
În ultimii ani, guvernul de la Chişinău a fost condus de oameni cu mare experienţă politică, dobândită de unii încă din perioada KGB-ului din URSS, însă cu un profil uman egal cu zero, dacă nu cumva cu rating negativ.
Acum însă, de când Guvernul Moldovei este format în mare parte din oameni şcoliţi la universităţi de prestigiu, pornind cu Harvard, oamenii sunt nemulţumiţi de faptul că miniştrii nu au experienţă politică. Cum ai da-o, cum ai întoarce-o, toată lumea este nemulţumită, se pot găsi motive pentru orice. Cu un singur lucru însă este de acord aproape toată lumea, mai puţin fostul sistem al lui Plahotniuc: oamenii sunt conştienţi că miracole economice nu se pot petrece peste noapte, însă cu toţii aşteaptă Dreptatea, aşteaptă ca justiţia să îşi facă real datoria şi să îi pedepsească pe vinovaţii care au făcut ca Republica Moldova să fie complet izolată pe plan internaţional (în afara prieteniei maladive cu Erdogan), exact ceea ce prima guvernare pro-europeană din 2009, de după înlăturarea regimului comunistului Voronin, nu a reuşit să facă, provocând o mare dezamăgire.
Până la urmă, Plahotniuc şi anturajul său au fugit din Moldova, dar asta nu înseamnă că, deşi nu mai sunt prezenţi fizic la Chişinău, sistemul creat de ei este declarat învins.
Guvernul Sandu are în acest moment doar voturile necesare pentru o reformare a sistemului, însă i-ar trebui mult mai multe voturi de încredere, inclusiv de la societatea civilă cea veşnic nemulţumită, pentru a putea real să treacă la resetarea sistemului lăsat moştenire. Pentru că sistemul mafiot al lui Plahotniuc nu s-a dezvoltat doar pe orizontală, ci şi pe verticală, iar foştii supuşi ai regimului Plahotniuc, de la un şef de post din nordul ţării până la un diplomat de grad doi dintr-o ambasadă îndepărtată, vor face în continuare tot ce vor putea pentru a duce la bun sfârşit scopul pentru care au fost programaţi: întârzierea apropierii Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Aşa că fără o reparaţie generală, mucegaiul nu va putea fi scos din casă, doar cel mult amorţit o perioadă.
Jurnal.md
comentarii: