S-a schimbat capătul lumii: Puerto Williams, cel mai sudic oraș din lume

Puerto Williams a preluat titlul deținut până acum de Ushuaia, localitatea argentiniană aflată în apropiere și a mutat capătul lumii de cealaltă parte a canalului Beagle, în Țara de Foc.

Locuitorii micului oraș chilian s-au declarat încrezători că titlul le va aduce mai mulți turiști. Localitatea se află la mai puțin de 50 de km de Ushuaia, fostul deținător al titlului, din Argentina, unde totul se învârte în jurul titlului pierdut.

În Argentina exista un tren spre capătul lumii, o bienală de artă la capătul lumii, iar orașul avea ca motto oficial formula "Ushuaia, fin del mundo, principio de todo" (Ushuaia, capătul lumii, începutul a tot). În ultimii 50 de ani, populația orașului argentinian a crescut de la 5.000, la 60.000.

În zona chiliană antarctică, Puerto Williams abia trece de un număr de 3.000 de locuitori. Ce consideră că aici ar fi ajuns acum mai bine de 10.000 de ani populația Yagan, o comunitate indigenă nomadă de vânători-culegători. Europenii au traversat canalul abia în secolul XVI dar abia în secolul XIX, zona a început să fie dezvoltată pentru a asigura aprovizionarea vaselor pornite la vânătoare de balene.

Puerto Williams a fost fondat în 1953 ca o bază navală chiliană, forțele marine funcționând și ca furnizori de electricitate în localitate până în 2002. Între 1982 și 2002, numărul de locuitori a crescut de la 1.059 la 2.874 de locuitori și perspectiva recunoașterii statului urban deja începea să se contureze.

Clima din Puerto Williams este temperată subpolară oceanică, verile fiind scurte și răcoroase, cu temperaturi care ajung până la 27 de grade în ianuarie, în timp ce iernile au înregistrat scăderi de temperatură care nu au coborât sub -13.8 grade în luna iunie.

„Pentru noi e un instrument de atragere a unui număr mai mare de turiști”, spune Francisca Albornoz, Președintele Asociației Turistice de la Capul Horn.

În același timp, localnicii sunt îngrijorați de faptul că titlul le-ar putea afecta modul de viață: „Suntem obișnuiți cu liniștea, ne lăsăm ușile descuiate și cheia în contact. Ne facem griji că ne-am putea pierde acest mod tihnit de viață”, spune María Luisa Muñoz, vicepreședintele unei comunități Yagan din zonă.