Scriitorul Petru Cărare s-a stins din viață la vârsta de 84 de ani

Petru Cărare s-a născut la 13 februarie 1935 în comuna Zaim, jud. Tighina. După absolvirea Școlii Centrale Comsomoliste din Moscova (1956) și a Cursurilor Superioare de Literatură la Institutul M.Gorki (1969), își începe activitatea literară la publicațiile vremii – Colhoznicul Moldovei, Tinerimea Moldovei, Cultura Moldovei, Chipăruș ș.a.

A fost redactor la Editura Școala Sovietică, secretar literar la teatrul Luceafărul, director al Biroului de propagare a literaturii de la Uniunea Scriitorilor.

Primele poezii, cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în gazeta Tinerimea Moldovei.

Debutează editorial cu volumul de poezii Soare cu dinți (1962), urmat de Trandafir sălbatic (1965), în care condamnă vicii sociale.

Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor n-a convenit regimului, iar el este trimis „în surghiun” la Telenești. Ulterior, i-a fost suspendat spectacolul Umbra Domnului și arestată cartea Săgeți (1972).

Spiritul critic intransigent al scriitorului se manifestă îndeosebi în cărțile Zodia Musafirului, Oglinzi, Parodii și epigrame , Cadențe, Penița și bărdița. Este autorul a mai multe cărți dedicate copiilor: Poiana veselă, Ce culoare are vântul, Umbrela ș.a. Piesele Străinul, Drum deschis, Portretul Logodna cu bucluc au fost montate la teatrele Vasile Alecsandri din Bălți și Licurici din Chișinău. A tradus din Esop, Crîlov, Marșak, Gamzatov, Villon ș.a.

Așa cum a remarcat critica literară, Petru Cărare posedă arta zâmbetului blajin, care ascunde abil acidul, ironia corosivă, pretenția de a demasca. Cărțile sale se citesc dintr-o răsuflare, stârnesc hazul și îndeamnă la meditație.

Scriitorul Petru Cărare a fost distins cu titlul onorific Maestru al literaturii, medalia Mihai Eminescu, Premiul Național pentru Literatură, Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Moldova și a fost decorat cu Ordinul Republicii.