Pentru a-mi exprima punctul de vedere asupra temei, dar și pentru a vă îndemna spre introspecție, voi recurge la intervenția paradoxală. Așa dar, băteți-vă copilul dacă credeți că el este vinovat pentru tot ceea ce trăiți dvs. : pentru insuccese, complexe personale, familie eșuată, probleme la serviciu, transport aglomerat, etc. Copilul va suporta, pentru că orice copil, își iubește necondiționat părinții, dar ar fi bine să ținem minte că agresivitatea și violența parentală este ca o bombă cu efect întârziat, care, mai devreme sau mai târziu, se va declanșa. Copilul supus violenței, va încerca să scape, la maturitate, de această povară, și nu întotdeauna îi va reuși, fără suportul unui psihoterapeut. Iar altul, își va educa la fel propriul copil, făcând abstracție de durerea pe care el a experimentat-o și de traumele adânc refulate în inconștient. Ceea ce trăim în copilărie, se manifestă, la maturitate, printr-un comportament indzirabil în raport cu oamenii din jurul nostru, fiind nociv, inclusiv, și pentru noi. Dacă nu depunem efort pentru a înlătura traumele, riscăm să ne auto-sabotăm și în final, să avem căsnicii distruse, copii traumatizați, relații interumane disfuncționale. Exact ca într-un cerc vicios.
Citește continuarea aici și vezi video pe emedicina.md
Potrivit legislației, suntem obligați să cenzurăm comentariile ce incită la ură, reprezintă atac la persoană sau conțin cuvinte necenzurate.
Vă îndemnăm la discuții decente!