Istoria tutunului: de la planta mistică la industria mondială

Peste 1 miliard de oameni din populația globului fumează, arată datele Organizației Mondiale a Sănătății. Condamnat ani la rând prin restricții legislative, în mare parte pentru riscurile care le aduce sănătății oamenilor, fumatul rămâne a fi totuși un viciu de neoprit. De unde vine tutunul? Cine a aprins prima țigară? Cum s-a schimbat acest obicei în timp? Vă invităm să găsim răspunsurile într-o incursiune istorică, în care vom afla cum a evoluat percepția despre tutun și efectele sale, dar și ce opțiuni există într-o lume care nu se grăbește să renunțe la nicotină.

Foto: medium.com

Cum a apărut tutunul și când au decis oamenii să fumeze?

Tutunul creștea în mod natural pe teritoriul Americilor încă din anii 6000 î.e.n, primele însemnări despre fumat fiind realizate de Cristofor Columb în timpul expedițiilor sale peste ocean. La întoarcerea în Europa, navigatorii i-au oferit în dar ambasadorului Franței în Portugalia, Jean Nicot, câteva frunze de tutun aprinse. Ulterior, el a introdus tutunul la Curtea Regală din Franța, prezentându-l drept o plantă cu efecte vindecătoare. În sec. XVII tutunul devenise atât de popular, dar și prețios, încât era utilizat ca monedă de schimb „la preț de aur”.

infografic-istoria tutunului / Sursa:tutun

Indienii americani considerau tutunul un medicament universal și îl foloseau pentru a trata durerile de orice fel. În acest scop tutunul era mestecat, prizat pe nas sau aplicat local. Nu se știe exact cum le-a venit ideea să fumeze frunzele de tutun. Dar legenda spune că un trib suferea din cauza secetei, iar șamanul a inventat astfel o metodă de a crea „nori”, pentru a chema ploaia.

În Europa, localnicii l-au adoptat pe larg, fiind convinși că planta miraculoasă tratează orice, de la respirația urât mirositoare, până la cele mai grave maladii. Totuși fumatul nu era considerat inofensiv, din cauza superstițiilor asociate cu acest obicei. Primul om care a fumat pe stradă, Rodrigo de Jerez, a fost întemnițat. Pentru unele popoare – în China, Rusia, Turcia – „păcatul” fumatului era atât de grav, încât era pedepsit cu moartea. În spațiul românesc tutunul a fost adus de către turci și cazaci, în secolul XVII. În aceeași perioadă apar și îndoieli cu privire la obiceiul care se poate transforma în viciu. Iar în secolul XIX sunt publicate primele studii realizate de cercetători, privind impactul nociv al fumului de tutun.

Evoluția tutunului – de la obicei, la industrie

Dacă inițial fumatul reprezenta un răsfăț exclusiv pentru nobilime, ulterior s-a răspândit și în rândul oamenilor de rând, datorită evoluției instrumentelor de fumat. Tutunul procesat pentru a fi mestecat sau prizat a fost urmat de pipă. În următorii ani, fumătorii au reușit să inventeze trabucul și ulterior țigările de foi.

Abia la începutul sec. XX devin populare țigările rulate manual, numite și „turcești”, când revoluția industrială a permis reducerea costurilor de producție a acestora. Atunci obiceiul a devenit atractiv și pentru femei. În perioada interbelică marile companii din domeniul tutungeriei – Philip Morris, American Brands, Lorillard, Brown & Williamson și R.J. Reynolds – produceau peste 300 de miliarde de țigări pe an. Până în anul 1950 jumătate din populația adultă a Europei era formată din fumători

O problemă „arzătoare”

Odată cu răspândirea viciului și cu apariția tot mai multor informații despre conținutul fumului de țigară și a riscurilor pentru sănătate, autoritățile au considerat că se impune reglementarea industriei. Îndemnul la mobilizare și acțiune a fost încurajat și de primul studiu care avea să demonstreze impactul negativ al fumatului asupra sănătății – Raportul Biroului Chirurgului General al SUA, din 11 ianuarie 1964, prezentat la Casa Albă. Documentul a stabilit pentru prima oară în istorie o legătură între țigară și cancerul la plămâni, dar și o lunga listă a bolilor provocate de fumat (inclusiv cel pasiv). Raportul a determinat autoritățile să intervină prin modificări legislative, noi reguli de joc pentru industrie, dar și ample campanii de informare (pictogramele de avertizare, restricții la publicitatea produselor de tutungerie etc.). În 1965, Congresul American aprobă „The Cigarette Labelling and Advertising Act”, conform căruia, fiecare pachet de țigări trebuia să conțină mențiunea despre riscurile la care se expun fumătorii. Un punct de cotitură în evoluția industriei tutunului este considerată intrarea în vigoare la 27 februarie 2005 a Convenției-cadru pentru controlul tutunului, primul tratat global obligatoriu privind sănătatea al OMS. Dispozițiile principale ale convenției se referă la protecția împotriva expunerii la fumul de tutun; etichetare; publicitate; răspundere; comerțul ilicit; norme privind produsele din tutun și impozitare. Doi ani mai târziu, și Moldova a ratificat această Convenție, angajându-se să respecte recomandările legate de limitarea fumatului.

Lupta cu fumatul și alternativele

Chiar și în condițiile unor restricții internaționale, deși în ultima vreme s-a observat o scădere a ponderii fumătorilor în unele state, asistăm la o creștere a numărului de fumători în altele. Ceea ce înseamnă că, în ciuda interzicerii fumatului în locurile publice și a altor campanii împotriva fumatului, numărul fumătorilor rămâne relativ constant. Prin urmare, în lupta împotriva fumatului tradițional se deschid noi fronturi. OMS insistă asupra unei politici de toleranță zero privind orice formă de consum de nicotină. Dar, cum o serie de studii realizate de specialiști și cercetători internaționali arată că nicotina nu este principala cauză a îmbolnăvirilor (nu se află pe lista substanțelor cancerigene a Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC), ci procesul de ardere a tutunului, autoritățile din mai multe state au dat o șansă noilor tehnologii (ex: Marea Britanie sau Japonia). Astfel, au inclus în strategiile lor anti-fumat utilizarea de produse alternative pe bază de nicotină (ex: plasture, gume de mestecat, Snus – produs de tutun folosit în Suedia, țigări electronice, dispozitive de încălzire etc.), pentru fumătorii care nu au reușit să se lase prin metodele utilizate până în prezent.


Pub