Un sfert de secol fără zeul Marelui Circ, Ayrton Senna: Un extraterestru

1 mai 1994 este data care rămâne întipărită în istorie, atunci când triplul campion mondial a murit la vârsta de 34 de ani, după un accident teribil pe circuitul italian de la Imola. La acea vreme, Senna era privit ca un zeu și încă este, pentru că talentul său era unul incredibil, reușind să facă performanță chiar și cu o mașină mai slăbuță.

Cum a murit Ayrton Senna

Pe 1 mai 1994, pe circuitul de la Imola, Senna se afla la volanului unui Williams-Renault FW16, cu care a plecat din pole-position. În turul 7, brazilianul a pierdut controlul înaintea virajului Tamburello, la o viteză de 307 kilometri pe oră și a lovit zidul de beton cu 233 de kilometri pe oră, după ce datele de telemetrie au arătat că a apăsat frâna în jur de două secunde.

S-a constatat apoi că o bucată din suspensia mașinii, mai exact un pivot, i-a străpuns casca. Când a fost scos din epava mașinii, medicii au stabilit că Senna pierduse o cantitate uriașă de sânge, aproximativ 4,5 litri. În plus, a suferit o fractură de craniu, leziuni ale creierului și o ruptură a arterei temporale. Mai târziu, acesta s-a stins din viață la spital.

La antrenamentele premergătoare calificărilor și cursei, Senna s-a plâns că mașina era mai puțin manevrabilă după ultimele ajustări făcute de mecanici.

În acel viraj de la San Marino, se află acum o statuie a sa.

Ayrton Senna, caracterizat de colegi, prieteni și rivali

Caracterizat drept un pilot "obsedat de succes într-un mod nemaivăzut până atunci", punând suflet în ceea ce făcea pe pistă, brazilianul era gata să declanșeze un război total pentru a-și atinge scopul, iar de câteva ori au existat "victime colaterale".

Genialul Ayrton Senna avea o credință în Dumnezeu dusă la extrem, brazilianul fiind gata să facă orice pentru a câștiga, așa cum spunea fostul pilot Martin Brundle.

Rămâne în memorie o cursă de la Monaco, din 1984, când Senna era la început de carieră și conducea un monopost Toleman. Atunci, deși plecase de pe locul 13, a reușit să-l prindă din urmă pe liderul Alain Prost, pe un circuit unde se știe că depășirile sunt aproape imposibile. La examinarea mașinii, după cursă, s-a constatat că una dintre bascule era fisurată.

"Ayrton era condus în tot ce făcea de emoție", spunea fostul pilot britanic Martin Brundle, care și-a amintit și de un alt moment incredibil, petrecut la Silverstone, în 1993: "Am realizat că tipul ăsta are un al șaselea simț privitor la limita aderenței".

"Pasiunea sa îl făcea să aleagă soluții care poate nu erau încă gata pentru a fi utilizate în cursă", a spus mecanicul Niges Stepney.

După debutul pentru Toleman, a semnat în 1985 cu Lotus, iar în 1988, apoi a ajuns la McLaren, pentru ca în 1994 să evolueze pentru Williams.

Ayrton Senna, maestru pe ploaie

Un moment extraordinar a fost la Estoril, în 1985, când a avut loc o cursă care a rămas în istorie.

"Parcă mergea pe o pistă uscată în timp ce toți ceilalți rulau pe una udă. Era de pe altă planetă, depășind ba pe exterior, ba pe interior. Dintre toate victoriile sale, aceasta a fost cea mai impresionantă. Condițiile au fost atât de rele și totuși el a făcut ca totul să pară așa de ușor", a spus Gerard Ducarouge.

Când a ajuns la McLaren Honda, inginerul său pe parte de motoare Takeo Kiuchi, spunea: "Ayrton era mai mereu ceva mai rapid. Și asta pentru că nu puteam modela felul în care lucra cu combinația accelerație-cauciucuri. Avea un stil de a ciupi pedala de accelerație pe care lumea de obicei l-a asimilat cu dorința de a păstra boost-ul la cote maxime în epoca motoarelor turbo.

Poate că de acolo a început, însă el folosea tehnica asta și cu motoarele aspirate. Modula accelerația pentru a transmite mai mult cuplu la roțile spate, schimbând astfel viteza de rotație de fiecare dată, până când anvelopa începea să derapeze. În acest fel putea găsi o traiectorie mai bună înainte de coarda virajului, fără să folosească prea mult direcția. A fost singurul pilot pe care l-am văzut să facă asta".

"Abordarea sa din calificări era ca o experiență religioasă. Nu am mai văzut un asemenea nivel de concentrare până atunci, acționa pur și simplu ca într-o transă", a spus Jo Ramirez, coordonatorul echipei McLaren de la acea vreme.

"Era cu adevărat unic prin nivelul de adrenalină injectat, nu doar pentru a câștiga curse, ci prin modul cum alimenta prin asta fantasticele sale tururi de calificare. Și cu toate acestea, nu era niciodată complet mulțumit de nivelul atins", spunea șeful de la McLaren, Ron Dennis.

Ayrton Senna, un "extraterestru"

Cea mai bună caracterizare i-a făcut-o prietenul și rivalul său Gerhard Berger: "Când am studiat telemetria, mi-am dat seama unde am greșit și că aș fi putut fi cu vreo două sutimi mai rapid în prima parte a turului. Însă Senna putea atinge perfecțiunea pe un singur tur. Imediat după o buclă sau două la Monaco, ieși din mașină și trebuie să stai puțin să îți revii, nu poți analiza imediat ce s-a întâmplat.

Dar Senna era diferit. Sărea din monopost și se apuca imediat de studiat datele. În scurtele briefing-uri de la Monaco, când îl vedeam cum vorbește și cum analizează, aveam impresia că nu sunt la locul potrivit, că trebuia să-mi aleg altă meserie. Senna, la Monaco, era extraterestru".

În istorie rămâne și insidentul de la Estoril, din 1989.

"Senna conducea atunci ca un adevarat idiot, ca un om lovit de nebunie", a spus Brundle, care a rememorat momentul în care a fost lovit de Senna: "Deodată am simțit o lovitură puternică în spate și un McLaren în trei roți a zburat peste mine. Atât de tare pilota. Era în treapta a 6-a cu accelerația la podea. Cu siguranță că nici nu m-a văzut, nu a ridicat piciorul de pe pedală, ci a intrat de-a dreptul în mine ca un nebun. Ce Dumnezeu credea că face? Chiar dacă mă rata pe mine e clar că ar fi lovit pe altcineva până la sfârșit", a mai spus Brundle.

Un alt moment care e unic în istoria competiției a avut loc în 1993, la Donington, când Senna a reușit ceva epocal: a făcut cel mai rapid tur deși trecuse pe la boxe.

Recorduri și cifre stabilite de Ayrton Senna:

-prima victorie, Estoril 1985.

-prima victorie la Monaco, în 1987.

-3 titluri de campion mondial la piloți (1988, 1990, 1991).

-41 de victorii.

-80 de clasări pe podium în 162 de starturi.

-65 de pole-position-uri.

-de 19 ori cel mai rapid tur.

-cele mai multe victorii după ce a fost lider într-un grand prix, 19.

-cele mai multe pole-position consecutive, 8 (record egalat ulterior de Michael Schumacher și de Lewis Hamilton).

-cele mai multe starturi de pe prima linie a grilei, 24.

-cele mai multe victorii consecutive la același Mare Premiu, 5 (la Monaco).

-cele mai multe pole-position-uri la același grand prix, 8 (la San Marino).

-cele mai multe pole-position-uri consecutive la același grand prix, 7 (la San Marino).

-cele mai multe clasări pe podium consecutive, 7 (la Hungaroring), record egalat ulterior de Michael Schumacher.

-cel mai mare procentaj al starturilor de pe prima linie a grilei într-un singur sezon, 100% (în 1989), record egalat ulterior de Alain Prost (în 1993) și de Damon Hill (în 1996).

sursa: digisport.ro