Bună Dimineața

Orfanul din estul Europei

Așa ar trebui să funcționeze lucrurile, dacă am vorbi despre un copil fericit și iubit de părinți. Însă piciul nostru nu are nici mamă, nici tată și, din păcate, a ajuns să fie un micuț cerșetor. La început cu rușine, apoi cu tot mai multă îndrăzneală, întinde și el mânuța după un leu, doi în fața trecătorilor, simțindu-se deja în apele sale printre oamenii străzii. El nu se sfiește să-și demonstreze suferința, căci numai așa poate spera la supraviețuire.

Ulița, pe care stă cu mâna întinsă copilașul nostru, se află undeva prin estul Europei. Iar foarte aproape de el bate o inimă, pe care micul o simte și ea îl încălzește. Este inima scumpei lui mame, pe care o aude, dar nu o poate avea alături. Așa se face că îl despart de ea câțiva „prieteni”, care îl împing ba în dreapta, ba în stânga, până când el se rătăcește în propriile sale gânduri și, de fapt, stă pe loc. Nu poate înainta în nicio direcție pentru a vedea în sfârșit un eventual apus al problemelor, căci atunci când vrea să se ridice de pe bordură, nebunii îl țin de picioare sau îl trag de mâini ba spre răsărit, ba spre asfințit… Alteori, îl înjură și-l leagă la ochi, furându-i puținii leuți, pe care îi adună prin buzunare.

Nu demult a fost o zi specială, când copilului nostru i s-a promis că va putea să-și aleagă alți prieteni. Era 24 februarie 2019. Dar, să vezi și să nu crezi, nu s-a întâmplat așa! În loc să decidă el, vechii „prieteni” l-au pocnit iar și iar. Același Bondon, după cum îi zice lumea, un om tare năuc, l-a băgat într-o geantă ca pe o tearfă și l-a dus iarăși la Moscova, după cum se întâmpla aproape în fiece lună. Acolo „prietenul” se întâlnește cu împăratul Rusiei și se fălește că el e tatăl copilului. O face ca un smintit, fără să-i pese că tot Rusia l-a dus odinioară pe copil în Siberia și l-a lăsat să putrezească în frig, fără mâncare și fără apă. Micul a reușit să evadeze din acea mizerie și, în anii `90, a început o viață nouă, dar n-a mai putut să revină la normal. A crezut că va avea prieteni devotați, dar, ca într-un ceas rău, toți oamenii buni au fugit de lângă el prin Franța, America sau Italia. În acest mod, orfanul a rămas cu de-alde Bondon și alții, care, pur și simplu, își bat joc de dânsul. Astăzi, se pare că el va rămâne singur pentru totdeauna și că la bătrânețe o va duce la fel de rău.

Pentru a depăși măcar un pic problemele cu care se confruntă, orfanul din estul Europei are nevoie de o grădiniță bună sau, după cum se mai numește în ziua de astăzi, europeană. Acolo ar putea fi educat normal și ar învăța, în cele din urmă, cum se citește și se numără. Acolo ar avea posibilitatea să-și găsească prieteni noi, care se cunosc la nevoie și care îl vor încuraja când va fi trist.

Scriu aceste rânduri, pentru că sunt unul dintre puținii prieteni adevărați, care au mai rămas alături de copilul orfan. Îmi doresc nespus de mult ca el să-și regăsească mama, pentru că de ea are nevoie cel mai mult. Aș vrea să fim mai mulți și mai puternici decât toți bondonii, ca să ne luăm de mână și să distrugem zidul ce-l desparte pe bietul nostru copil de Mama sa. Am avut și noi această șansă, în aceeași zi de 24 februarie, dar, din păcate, după vechea noastră tradiție, am eșuat din nou.

De aceea să nu vă mai plângeți, fraților, de viață grea, fiindcă tot voi săpați cu multă osârdie groapa orfanului din estul Europei, de viitorul căruia depinde inclusiv destinul copiilor voștri!

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *