Un deceniu de la protestele sângeroase din 7 aprilie 2009; Cine sunt torționarii protejați și promovați de regim

În aprilie 2009, totul a pornit de la un miting paşnic, organizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii şi-au dat întâlnire prin intermediul reţelelor de socializare, în cea mai mare parte pe Twitter, pentru a-şi arăta dezaprobarea faţă de victoria Partidului Comuniștilor în alegerile parlamentare. Ceea ce s-a dorit a fi o manifestaţie paşnică a degenerat într-un adevărat coşmar.

Scânteile s-au aprins în special odată cu apariţia unor indivizi dubioşi în faţa Legislativului şi Preşedinţiei, care au început să arunce cu pietre şi instigau la distrugerea instituţiilor. În acel haos, clădirile oficiale au fost devastate. La miezul nopţii, au intervenit în forţă mascații din Brigada cu destinaţie specială "Fulger". Tinerii erau prinşi în stradă, puși la pământ, apoi duși în comisariatele de poliţie, bătuţi şi obligaţi să declare că ar fi participat la o "tentativă de lovitură de stat".

În noaptea de 7 spre 8 aprilie a fost bătut până la moarte Valeriu Boboc. El avea 23 de ani. Deşi autorităţile au anunţat că în urma violenţelor a decedat o singură persoană, presa a scris şi despre alţi doi tineri, care şi-au pierdut viaţa - Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţap. Părinţii au acuzat poliţia de moartea fiilor lor. Ulterior, în Parlament a fost creată o comisie de anchetă ce urma să investigheze situaţia, condusă de fostul deputat Vitalie Nagacevschi. Acesta a devenit apoi avocatul lui Vladimir Plahotniuc. Activitatea comisiei a culminat cu un raport în care se arăta că președintele de atunci, Vladimir Voronin, şi-a depășit atribuțiile, iar poliția a acționat disproporționat.

Comisia a respins versiunea că ar fi existat vreo tentativă de lovitură de stat. În schimb, deputații au constatat că cel puțin șase judecători au încălcat principiile unui proces penal, precum legalitatea și respectarea drepturilor, examinând cauzele protestatarilor direct în comisariate. Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului au făcut publice numele a încă doi judecători care au emis sentințe de condamnare în afara instanțelor. Presa i-a supranumit ”judecătorii din iad".

Doar patru dintre aceștia nu mai activează în sistem și doar doi au fost demiși anume pentru acele fapte. Dintre ceilalți patru, doi și-au păstrat funcțiile, iar doi au fost avansați.

De promovări s-au bucurat Ghenadie Morozan, rudă prin afinitate cu șeful PD, Vladimir Plahotniuc, și Oleg Melniciuc, finul de cununie al fostului președinte al Curții Supreme de Justiție, actualul președinte al Curții Constituționale, Mihai Poalelungi. Melniciuc a negat că ar fi judecat cauze în comisariate. Morozan a recunoscut că a făcut acest lucru în baza unei dispoziții emise de preşedintele de atunci al Judecătoriei sectorului Râșcani - Victor Micu. Şi Micu s-a bucurat de o avansare în carieră. Acum, el este preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Alt judecător - Mihail Diaconu de la instanţa Chişinău, sediul Buiucani, a fost promovat anul trecut la Curtea de Apel Chișinău. Anterior, în faţa membrilor Consiliului, Diaconu a declarat că nu a văzut nicio abatere în faptul că a judecat tineri în comisariatele de poliţie. Și Anatolie Galben consideră că a acționat legal. Galben a fost ales acum doi ani membru al Consiliului Superior al Magistraturii. În 2015, fostul președinte Nicolae Timofti a refuzat să îl reconfirme în funcția de judecător, motivând că, în examinarea mai multor dosare, Anatolie Galben nu a dat dovadă de imparţialitate şi nu a respectat Codul de etică. Cariera i-a fost salvată de CSM.

Din rândul procurorilor care s-au bucurat de promovări constante, vorbim despre Igor Popa, pe atunci şef al Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale din cadrul Procuraturii Generale. El a sem­nat mai multe demer­suri pri­vind jude­ca­rea şi reţi­ne­rea tine­rilor pro­tes­ta­tari, fiind avansat ulterior în funcția de șef al Procuraturii municipiului Chișinău, iar în prezent este adjunct al procurorului general.

În acea perioadă Popa era şef al secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale, din cadrul Procuraturii Generale, şi anume el s-a aflat în fruntea unui grup de procurori care s-a ocupat de evenimentele din aprilie 2009. Pe lângă faptul că a fost acuzat în repetate rânduri că fabrică dosare la comandă, portalul anticorupţie.md a scris anterior că anume Popa a fost cel care a chemat judecători în izolatoarele comisariatelor de poliţie pentru ca aceştia să elibereze mandate de arestare pe numele tinerilor reţinuţi după violenţele din aprilie 2009. Potrivit raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la evenimentele din 7 aprilie, este vorba despre 69 de astfel de cazuri.

Totodată, Popa a ignorat cazurile de tortură de care s-au plâns sute de tineri, iar Guvernul a fost nevoit să plătească zeci de mii de euro drept despăgubiri morale victimelor care au câştigat dosare la CEDO. Mai mult, anticoruptie.md a scris că Igor Popa ar fi ascuns înregistrările video în care se vede cum este asasinat Valeriu Boboc.

Eduard Harunjen, ajuns între timp procuror general, este unul dintre anchetatorii care au fost supuşi unei proceduri disciplinare în legătură cu nimicirea dosarului penal pornit pe faptul decesului tânărului Ion Ţâbuleac, în timpul protestelor din 2009. ​Procurorul a fost recunoscut culpabil de comiterea abaterii disciplinare pentru „îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu” şi a fost sancţionat disciplinar cu „avertisment”. Ulterior, însă, Harunjen a contestat hotărârea Colegiului disciplinar, iar Consiliul Superior al Procurorilor a anulat sancțiunea.

Cât priveşte poliţiştii implicați, printre cele mai controversate figuri care fie au scăpat basma curată, fie s-au ales cu promovări generoase, sunt ministrul de Interne, Alexandru Jizdan, ajuns între timp și deputat PD, şi şeful Inspectoratului General de Poliţie, Alexandru Pânzari. În timpul protestelor din 2009, Jizdan era şef al Serviciilor Operative din cadrul Ministerului de Interne, iar Pânzari era adjunctul său. Pe lângă faptul că cei doi se aflau în fruntea uneia dintre cele mai importante direcţii din cadrul MAI, care trebuia să identifice la timp şi să reţină provocatorii, ulterior a ieşit la iveală implicarea lui Jizdan şi Pânzari în dosarul fabricat fraţilor Anatol şi Gheorghe Stepuleac. Totul după ce un fals martor a recunoscut că a fost presat să depună mărturii de către omul de afaceri Dorin Damir, finul oligarhului Vladimir Plahotniuc.

Eugeniu Volos este unul dintre cei patru martori care în aprilie 2009 au declarat la poliţie, iar apoi şi în instanţa de judecată, că i-au văzut pe 7 aprilie pe Anatol şi Gheorghe Stepuleac aruncând cu pietre în clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei. În baza acestor mărturii, cei doi fraţi au fost întemniţaţi. Ulterior însă, din lipsă de probe, dosarele au fost clasate, iar martorul a recunoscut că a depus mărturii false. Luat la întrebări de poliţişti, Volos a povestit că în aprilie 2009 lucra la o firmă a controversatului om de afaceri Adrian Nichifor, care producea termopane. Dintr-o eroare, într-o zi bărbatul a stricat un lot de ferestre care valorau 17 mii de lei, iar Nichifor l-a obligat să plătească paguba. Pe 11 aprilie, şeful l-a chemat pe Volos şi i-a propus să depună mărturii false împotriva lui Gheorghe şi Anatol Stepuleac, precum că i-ar fi văzut pe aceştia cum aruncau cu pietre în cele două edificii de stat devastate în ajun. În schimb, Nichifor i-a promis să-i ierte datoria.

Potrivit avocatei fraţilor Stepuleac, Ana Ursachi, după ce s-au înţeles, Nichifor l-a dus pe Volos la şeful DSO, Alexandru Jizdan, întâlnire la care ar fi asistat şi finul lui Plahotniuc, Dorin Damir. Falsul martor a povestit ulterior că Jizdan a spus că pentru a-i închide pe fraţii Stepuleac mai este nevoie de trei persoane ca să depună mărturii împotriva celor doi fraţi. Nichifor l-a întrebat pe Volos dacă mai poate găsi trei băieţi, iar finul lui Plahotniuc, Damir, a scos din buzunar 1.200 de dolari şi i-a dat lui Volos ca să plătească martorii. Tot avocata fraţilor Stepuleac declara anterior că cei doi fraţi se află în conflict cu Dorin Damir încă din 2005, când firma de pază Tantal, pe care o gestionau, a fost preluată de Damir, unul dintre fondatorii companiei, şi că Damir avea nevoie atunci să-i bage la puşcărie pe Stepuleac pentru a-i demonstra lui Vladimir Voronin că aceştia reprezintă o grupare criminală, iar atacurile asupra afacerilor acestora erau justificate.

În dosarul penal pe acest caz Adrian Nichifor a fost condamnat la doi ani şi opt luni de puşcărie. Asta după ce martori menţionaţi mai sus au declarat în instanţă că au fost racolaţi de Nichifor şi plătiţi de Damir ca să depună mărturii mincinoase. În acelaşi dosar Alexandru Pânzari a fost cercetat pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu, însă a fost recent achitat de Judecătoria Buiucani, în timp de exercita funcţia de şef al Departamentului Instituţii Penitenciare. Potrivit învinuirii, anume Pânzari i-a audiat pe pseudo-martori, deşi cunoştea că depoziţiile acestora sunt false. În urma acestor mărturii a fost reţinut Anatol Stepuleac, fiind acuzat de implicarea în violenţele din 7 aprilie.

De menţionat că Adrian Nichifor a fost condamnat anul trecut la alţi 17 ani de puşcărie, după ce în aprilie 2010 l-a ucis pe fratele comisarului de atunci al raionului Nisporeni, trăgând şase gloanţe în victimă. Iniţial Judecătoria Ciocana l-a condamnat la 17 ani de puşcărie, dar Curtea de Apel Chişinău i-a tăiat 12 ani din pedeapsă. Ulterior, completul de magistraţi de la Curtea de Apel format din Tudor Micu, Gheorghe Iovu şi Vasile Gurin, care a decis că pentru fapta sa Nichifor trebuie să stea doar cinci ani după gratii, au fost sancţionaţi disciplinar cu mustrare aspră, iar dosarul a fost trimis spre rejudecare. Într-un final, în ianuarie 2015 Nichifor a fost condamnat la 17 ani de puşcărie.

De altfel, imediat după ce l-a împuşcat mortal pe fratele fostului comisar de Nisporeni, Adrian Nichifor a avut mai multe convorbiri telefonice cu nimeni altul decât finul lui Plahotniuc, Dorin Damir. În descifrarea apelurilor efectuate şi primite de Nichifor, pe 11 aprilie 2010, numărul de telefon al lui Damir apare de 17 ori, începând cu ora 4:15, la aproximativ zece minute după săvârşirea crimei.

În evenimentele din aprilie 2009 un rol important l-a jucat şi viceministrul de Interne de atunci, Valentin Zubic, care, mai nou, se ocupă de afacerile oligarhului Vladimir Plahotniuc şi de securitatea acestuia. Fostul adjunct de la MAI a fost numit director la Finpar Invest la mijlocul anului 2015, după ce Ghenadie Sajin, administratorul companiei, a devenit şef la Inspecţia de Stat în Construcţii. Până să deţină această funcţie, Zubic lucra la compania de pază particulară Argus, care îi aparţine tot lui Vladimir Plahotniuc şi care a fost administrată până nu demult de un alt general de poliţie, Valentin Mejinschi, fost ministru de Interne şi fost şef la Centrul Anticorupţie, pe când acesta era încă CCCEC.

Zubic a fost pus sub învinuire în 2011, fiind cercetat pentru neglijenţă în serviciu soldată cu decesul lui Boboc. Or, pe 7 aprilie 2009 generalul Valentin Zubic era şef al statului-major şi toate acţiunile forţelor de ordine erau coordonate cu el, inclusiv cele de la Parlament şi Preşedinţie din ziua de 7 aprilie şi cele din Piaţa Marii Adunări Naţionale, din noaptea de 7 spre 8 aprilie.

De altfel, Zubic apare şi în imaginile video surprinse de camerele de luat vederi de pe Guvern, în noaptea în care mai mulţi tineri au fost bătuţi şi arestaţi ilegal în centrul capitalei, atunci când a şi fost omorât Valeriu Boboc. În anul 2013, magistratul Ion Ţurcan, de la judecătoria Centru, a emis o decizie prin care l-a scos pe Zubic de sub urmărire penală. Asta în ciuda faptului că foşti comisari de poliţie au declarat de mai multe ori în instanţă că în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 au primit indicaţii de la Valentin Zubic, lucru confirmat şi de ex-ministrul de Interne Gheorghe Papuc, care, la rândul său, a fost şi el acuzat de neglijenţă în serviciu soldată cu moartea lui Valeriu Boboc. Generalul Papuc a fost scos basma curată de Curtea Supremă de Justiţie, alegându-se doar cu o amendă. CSJ l-a achitat şi pe fostul comisar al capitalei, Vladimir Botnari, care fusese acuzat că în urma acţiunilor acestuia în timpul evenimentelor din aprilie 2009 în jur de 91 de persoane au fost supuse „acţiunilor de tortură, manifestate prin aplicarea violenţei fizice şi psihice de către colaboratorii de poliţie, victimelor cauzându-li-se diverse leziuni corporale, caracteristice mecanismului de maltratare”.