99,99% prezenţă la scrutinul parlamentar din Coreea de Nord; Ce pățesc cei care nu merg la vot

Rata de participare a fost comunicată marţi de agenţia de presă nord-coreeană KCNA, menţionând că procentul de 0,01% este reprezentat de „persoanele care nu se aflau pe teritoriul ţării sau care lucrează pe mare”.

Scrutinul pentru Ansamblul Suprem al Poporului (ASP), considerat Parlamentul Coreei de Nord, este organizat o dată la cinci ani. La fel ca în cadrul alegerilor din anul 2014, fiecare candidat a obţinut 100% din voturi.

„Toţi votanţii au participat ca un singur om în aceste alegeri, care cimentează puterea unui popor la fel de solid ca o stâncă”, relatează agenţia KCNA, citând un comunicat emis de Comitetul Electoral Central din Coreea de Nord.

Deși acest proces în Coreea de Nord este doar o formalitate, oamenii sunt obligați să meargă la urne, fiind considerat un semn de „respect” ca ei să aștepte la cozi lungi, scrie BBC.

Votul pentru Adunarea Supremă este obligatoriu, iar cetățenii nord-coreeni cu vârsta de peste 17 ani nu au nicio opțiune reală. Fiecare votant va primi un buletin de vot cu un singur nume pe el. Nu este nimic de completat, nici casete pentru a bifa. Hârtia trebuie doar introdusă în urnă.

Există, de asemenea, o cabină în care se poate vota în mod privat, dar acest lucru ar ridica suspiciuni imediate, spun analiștii. Teoretic, cetățenii au dreptul de a-și trece singuri candidatul, dar, potrivit lui Tertitsky, acest lucru ar însemna cu siguranță că poliția secretă îi va declara „nebuni” pe cei care recurg la acest gest.

Odată ce fiecare votant părăsește secția de votare, trebuie să se alăture manifestațiilor de bucurie pentru că și-au exercitat dreptul de vot pentru conducerea înțeleaptă a țării.

„În mass-media de stat, zilele alegerilor sunt portretizate ca evenimente festive, cu oameni aflați în afara fiecărei secții de votare, sărbătorind”, explică Minyoung Lee, analist la NK News - un site de știri specializat în Coreea de Nord.

Deoarece votul este obligatoriu, alegerile funcționează, de asemenea, ca un recensământ pentru autorități de a monitoriza populația fiecărei circumscripții și de a urmări transfugii care ar fi putut să se refugieze în China.

Adunarea Supremă a Poporului este o instituție fără putere. Ales la fiecare cinci ani, parlamentul este singurul organism legislativ pe care Coreea de Nord l-a adoptat.

Legile sunt, de fapt, scrise de aparatul de partid și apoi aprobate de către Adunarea Supremă a Poporului ca o formalitate. De fapt, Parlamentul nici nu se întâlnește în mod regulat. În prima sa întâlnire, se alege un număr mult mai mic de parlamentari care țin locul Adunării Poporului, iar ansamblul original se adună doar în cazuri rare.

În Coreea de Nord există, surprinzător, trei partide politice. Partidul Muncitoresc, al cărui președinte este Kim Jong-un, este de departe cel mai mare, dar, în Parlament, câteva locuri sunt, de obicei, deținute și de celelalte două partide, Partidul Social Democrat și partidul Chondoist Chongu.

În practică, nu există nicio diferență între cele trei grupări politice, toate trei formând Frontul Democrat pentru Reunificarea Coreei.