Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat Guvernul Moldovei să-i plătească 2 000 de euro unei femei din Stăuceni pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil și protecţia proprietăţii. Alte 630 i-au fost acordate de CEDO cu titlu de costuri și cheltuili.
Decizia a fost publicată de Asociaţia „Juriştii pentru Drepturile Omului”.
Cauza se referă la anularea hotărârii definitive emise în favoarea reclamantei prin care a fost anulată confiscarea cotei părţi ce aparţinea acesteia din casa proprietate comună în devălmăşie urmare a condamnării soţului reclamantei pentru fraudă.
Reclamantul, Nina Colesnic, născută în 1958, este din Stăuceni.
În 1998, soțul reclamantei a fost condamnat la închisoare pentru fraudă. Prin aceeași hotărâre, instanța a dispus confiscarea casei reclamantei și a soțului său pentru motivul că a fost construită folosind venituri ilegale.
Reclamantul a încercat să obțină o revizuire a procesului penal în partea privind confiscarea casei, însă fără nici un rezultat.
În anul 2000, reclamantul a inițiat o acțiune în justiție, solicitând recunoașterea dreptului său de proprietate în privința jumătății casei și anularea confiscării părții respective.
La 9 decembrie 2002, Judecătoria Rîșcani a admis acțiunea reclamantei, a recunoscut dreptul de proprietate a acesteia pe jumătate din casă și a dispus anularea confiscării în privința jumătății din casă. Această hotărâre nu a fost atacată și a devenit definitivă.
În cadrul acestui proces, interesele statului au fost reprezentate de secţia financiară Râșcani. Reprezentantul acestuia a solicitat examinarea cauzei în absența sa și potrivit documentelor din dosar rezultă că acesta a luat cunoștință de hotărârea respectivă la data de 25 decembrie 2002.
La 20 iunie 2006, Inspectoratul Fiscal de Stat, susținând că nu a avut cunoștință de hotărârea înainte de 5 iunie 2006, a înaintat apel împotriva hotărârii din 9 decembrie 2002.
La 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul, a casat hotărârea din 9 decembrie 2002 și a trimis cauza spre reexaminare, invocând că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 972 din 11 septembrie 2001, care prevedea gestionarea bunurilor confiscate în interesul statului, interesele statului nu au fost reprezentate deoarece IFS nu a fost citată în fața instanței de primă instanță.
Instanța de apel nu a făcut nicio referire la faptul că interesele statului au fost reprezentate de secţia financiară Râșcani.
În fața Curții reclamanta s-a plâns de încălcarea principiului securității raporturilor juridice și dreptul la respectarea proprietății, invocând violarea Articolului 6 din Convenție și Articolului 1 a Protocolului nr. 1 la Convenţie.
