Invitaţii speciali au fost Tata Gutmacher, jurnalistă şi publicistă originară din Rusia, stabilită la Berlin, şi istoricul de la Chișinău Mihai Tașcă, cercetător științific superior la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Tata Gutmacher este autoarea unui proiect special, primul, de fapt, de acest gen în spațiul post-sovietic - „Baraca nemuritoare” (în rusă «Бессмертный барак»), care încearcă să ajute la păstrarea memoriei victimelor represiunii staliniste. Până acum în proiect au luat parte mii de oameni care au trimis fotografii și detalii despre rudele care știau că au fost trimise în Gulag sau în lagărele de muncă.

dezbatere / Sursa:Europa Liberă

„Rețelele de socializare permit răspândirea informației cu o viteză foarte, foarte mare. Dacă nu face statul acest lucru, o să o facă oamenii, o să-și povestească aceste istorii. A fost o cerere foarte mare din partea oamenilor de a restabili această memorie colectivă. Dacă e să ne ghidăm de statistică, evident că majoritatea istoriilor veneau din Rusia, dar și din alte republici ne-au fost trimise istorii pentru că memoria colectivă este unică pentru toate republicile foste sovietice, pentru că istoriile lor sunt comune”, a menţionat autoarea proiectului „Baraca nemuritoare”.

Într-un recent interviu pentru Radio Europa Liberă, scriitoarea Ludmila Ulițkaia constata că „puterea se opune amintirii despre Gulag”. Este vorba de autoritățile Rusiei de acum. Este valabil și pentru Republica Moldova această constatare? „Cei de la putere se ocupă de aceste subiecte atunci când sunt puși la zid sau sunt presați de societatea civilă. Vă amintiți că în 2012 a fost o hotărâre a Parlamentului de condamnare a comunismului și atât. Nu a urmat nimic, nu există un program de stat, nu există un site unde am putea publica, iar multe arhive în continuare sunt închise”, a declarat istoricul Mihai Tașcă, fost secretar al Comisiei pentru studierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova.

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News