Problemele de mediu nu constituie, cu unele excepții, subiecte de discuții majore în spațiul public al Republicii Moldova. De regulă, acestea devin subiecte de analiză în cazurile în care sunt conexe confruntărilor politice sau există probleme grave care afectează direct calitatea vieții cetățenilor. Drept urmare, suntem printre statele cu cel mai mic grad de împădurire din Europa, iar râurile mici sunt poluate și nu pot f folosite pentru irigare sau consumul de apă, scrie în Buletin informativ analistul politic IDIS Viitorul, Veaceslav Berbeca.
Situația se agravează în pofida acțiunilor organizațiilor neguvernamentale care trag alarma în privința situației catastrofale din domeniul mediului.
Unul din puținele subiecte de mediu care se află în atenția opiniei publice de mai mulți ani se referă la problema dezvoltării complexului hidroenergetic nistrean de către Ucraina.
Acest subiect este prezent în spațiul public în special după instalarea de către Ucraina a trei turbine imense în perioada 2009-2015 care a determinat scăderea debitului și a nivelului râului Nistru.
În 2015 și 2016 cota Nistrului a scăzut până la punctul în care a pus în pericol alimentarea cu apă potabilă a locuitorilor municipiului Chișinău.
Riscul de agravare a situației este și mai mare din cauza intenției autorităților din Ucraina de a instala alte trei turbine la Centrala Hidroelectrică de acumulare prin pompare (CHEAP) din cadrul complexului hidroenergetic nistrean și de intenția de a construi alte șase hidrocentrale pe cursul superior al râului Nistru conform programului de dezvoltare a hidroenergeticii până în anul 2026 adoptat de executivul ucrainean în 2016.
Este firesc să ne întrebăm de ce s-a ajuns în acest punct în care circa două milioane de consumatori riscă să se confrunte cu grave probleme de alimentare cu apă potabilă. De ce autoritățile moldovenești au admis ca lucrurile să degenereze atât de mult încât Nistrul este amenințat să se transforme într-o mlaștină în mai multe secțiuni?
Cercetarea acestei probleme nu a oferit un răspuns concludent.
Unele persoane intervievate, care cunosc acest domeniu, ridică din umeri, dând de înțeles că ar f existat unele interese înguste și, drept urmare, nu au fost luate măsurile necesare pentru a solicita părții ucrainene să respecte interesele noastre.
În urma discuțiilor avute cu experți naționali, a fost exprimată și părerea că negociatorii noștri nu au fost consecvenți în procesul de negocieri, fiindcă nu au ținut cont de realizările echipelor precedente.
Cu alte cuvinte, de fiecare dată, când se schimba puterea politică, echipa nou creată nu cuprindea experți care au participat la negocieri, astfel încât memoria și experiența istorică nu era păstrată. Probabil, cel mai supărător motiv exprimat este că, uneori, echipa de negociatori nu ar fi fost suficient de bine pregătită la diferite întruniri organizate cu partea ucraineană.
Acest motiv contrastează foarte mult cu concluzia mereu invocată de experții naționali că reprezentanții de la Kiev sunt un partener dificil în procesul de negocieri. Prin asta, înțelegem că vecinii ucraineni au un scop bine definit, pe care îl urmează cu strictețe, folosindu-se de slăbiciunile autorităților moldovenești.
De exemplu, de ce demarcarea frontierei şi definirea raporturilor de proprietate în regiunea barajului de la Dnestrovsk nu a fost detaşată de problema demarcării frontierei în localitatea Giurgiuleşti? Reiese că negociem de două ori pe aceeaşi problemă.
Protocolul interguvernamental din 1998 abordează la pachet porţiunea de autostradă din regiunea localităţii Palanca şi a porţiunii de teren de la Giurgiuleşti. Republica Moldova a transmis în proprietate Ucrainei sectorul de autostradă Odessa-Reni în regiunea localităţii Palanca a Republicii Moldova, precum şi sectorul de teren, prin care trece acesta, iar ultimul stâlp al frontierei de stat în preajma localităţii Giurgiulești la ieşirea liniei de stat moldo-ucrainene pe malul Dunării nu a fost instalat.
Instalarea acestuia este condiționat de partea ucraineană de demarcarea din regiunea barajului de la Dnestrovsk. De ce subiectul demarcării frontierei de stat este subiectul discuției Comisiei moldo-ucrainene pe probleme comercial-economice, unde problema demarcării este discutată la pachet cu proprietățile moldovenești din Ucraina?
Revenind la problemele legate de situația ecologică a râului Nistru, trebuie de utilizat toate instrumentele internaționale care există pentru a proteja interesele noastre în acest caz. Ambele state, Republica Moldova și Ucraina, au semnat Acordul de Asociere și Tratatul Comunității Energetice cu Uniunea Europeană și care conțin mai multe directive care se referă la protecția mediului sau au o legătură directă cu infrastructura hidroenergetică existentă și cea planificată de Ucraina în amonte pe Nistru.
Negociatorii noștri trebuie să folosească acest instrument pentru a determina autoritățile ucrainene să respecte angajamentele pe care le au față de politicile de mediu în conformitate cu Acordul de Asociere și Tratatul Comunității Energetice. Putem spune că, datorită rolului important al societății civile din Republica Moldova, autoritățile moldovenești au internaționalizat acest subiect.
Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului din Moldova a adresat Ambasadei Suediei o solicitare de finanțare a unui studiu privind impactul social și ecologic al Complexului Hidroenergetic asupra râului Nistru, precum și asupra construcției a șase centrale hidroelectrice.
Ambasada Suediei a acceptat cererea și a acordat finanțare studiului prin intermediul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare.
A existat, de asemenea, o scrisoare comună a prim-miniștrilor Moldovei și Ucrainei către Comisia Europeană, care solicită sprijin pentru evaluarea stării ecologice actuale a râului Nistru. Răspunsul UE din mai 2018 a reiterat obligația de a transpune și de a pune în aplicare normele UE în acest domeniu.
Pe lângă aceste măsuri, autoritățile moldovenești trebuie să dea dovadă de maximă transparență în procesul de negocieri și să implice activ societatea civilă în discuțiile ce țin de funcționarea complexului hidroenergetic nistrean. O astfel de abordare ar consolida pozițiile de negociere ale autorităților moldovenești.
Există îngrijorarea că, fără un plan bine definit și acțiuni consecvente, aceste măsuri ar putea fi neglijate de partea ucraineană care vorbește deja de implicarea capitalului chinez în dezvoltarea infrastructurii hidroenergetice de pe Nistru.
„Din acest motiv, considerăm că una dintre prioritățile de baza al noului guvern, indiferent de culoarea lui politică, ar trebuie să fie problemele ecologice ale râului Nistru, conchide expertul Veaceslav Berbeca.
