Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Dodon şi Ceaika

Dodon şi Ceaika

Acum câteva zile, doi piloţi, Lionel Buruiană, 37 de ani şi Mihai Crihana, 54 de ani, au fost eliberaţi din prizonieratul talibanilor din Afganistan, în care s-au aflat din noiembrie 2015.

În legătură cu acest eveniment, presa a amintit că, la 24 noiembrie 2015, un elicopter al Companiei Valan International Cargo Charter, din R. Moldova, care lucra în Afganistan, în baza unui contract semnat cu Guvernul SUA, a fost atacat de o grupare talibană, fiind răpus în provincia Faryab. Atunci, patru persoane au fost omorâte, printre acestea fiind şi comandantul echipajului, Oleg Groza, iar doi piloţi şi 15 pasageri au fost capturaţi.

De la 2015 încoace, decât rudele, probabil, nimeni nu s-a mai îngrijorat de soarta celor capturaţi. Chiar şi apropiaţii celor eliberaţi recunosc că nu au avut nicio informaţie despre locul şi starea lor, fiind încurajaţi doar de intuiţie, care le sugera că aceştia ar fi în viaţă.

Şi iată că, la 11 februarie 2019, şeful statului celor doi piloţi capturaţi a ieşit public şi a anunţat că ostaticii sunt liberi, că „se simt destul de bine”, chiar şi după ce, timp de peste trei ani, au stat în întunericul dintr-o groapă săpată în pământ, fiind hrăniţi doar cu pâine şi apă. A spus chiar că el personal va pleca după ei la Moscova. Şeful statului celor doi piloţi a vrut să ne arate că e bine informat şi că ar fi simţit chiar el aerul greu şi întunericul acelei gropi, dar şi fărâmele de pâine cu apă, oferite din când în când de talibani celor doi moldoveni.

Se pare, însă, că nu i-a reuşit, pentru că lumea, în pofida numeroaselor campanii de manipulare, a învăţat să gândească, să contrapună datele, să analizeze problemele şi să adreseze întrebări, chiar şi atunci când răspunsurile sunt aproape cunoscute.

Prima întrebare e legată de perioada în care ni s-a servit informaţia. De ce tocmai acum, în electorală, şeful statului o face pe eroul eliberator? A avut suficient timp, fiind deputat, după care şef de stat, în care ar fi putut să-şi manifeste cel puţin interesul pentru libertatea celor doi. A auzit cineva despre vreun demers, despre vreo iniţiativă a acestuia?

A doua, la fel de firească întrebare, ar fi legată de organizaţia „eliberatoare” şi de persoana din fruntea acesteia, amintită în mesaj şi de cei doi piloţi. E vorba de „Delovaya Rossia” şi de unul dintre co-preşedinţii acesteia, Igor Iurevici Ceaika, fiul controversatului procuror general al Federaţiei Ruse, Iurii Ceaika. Dacă acesta ar fi unul dintre „eliberatori”, de ce în timpul vizitelor sale în R. Moldova nimeni, niciodată nu a pomenit despre preocupările fiului procurorului Rusiei pentru eliberarea ostaticilor din Afganistan? În ultimul timp, de când Dodon e preşedinte, Ceaika a fost de câteva ori la Chişinău şi la Comrat. A pus la cale mai multe afaceri cu Găgăuzia, dar şi cu Transnistria, prognozând importante investiţii ruseşti în stânga Nistrului. De altfel, pe siteul organizaţiei „Delovaya Rossia”, www.deloros.ru, găsim zeci de informaţii despre tranzacţii economice, curente sau de viitor, dar niciun cuvânt despre preocupările lui Ceaika pentru soarta celor doi piloţi moldoveni, sechestraţi de talibani acum trei ani.

A treia, la fel de importantă întrebare, ar fi cea legată de incapacitatea Externelor de la Chişinău, dar şi a SIS-ului de a aborda acest subiect. După „eliberare, MAEIE informa că o delegaţie de la minister, însoţită de un medic, a plecat la Moscova după piloţi, dar că nu i-a putut găsi. Dar cum, stimate ministere, te porneşti la Moscova fără să ştii unde exact se află cei doi piloţi? Pe de altă parte, SIS, instituţie administrată de Vasile Botnari, unul dintre apropiaţii lui Vladimir Plahotniuc, nu a mai postat niciun comunicat din noiembrie 2018. Şi nu am în vedere doar cazul celor doi piloţi, ci în general.

A patra, ultima întrebare, ar fi legată de ceilalţi 15 sechestraţi, despre care nimeni nu a mai amintit niciun cuvânt.