Însă minciunile moldoveniste continuă să se răspândească în paralel cu raţionamentele perverse. În timp ce discutam la o terasă din Chişinău cu prietenul meu despre limba română – limba moldovenească, o doamnă chelneriţă a simţit nevoia să intervină pentru a rezolva nelămurirea. Şi m-a întrebat: cum se numea statul lui Ştefan cel Mare? Moldova. Deci era locuit de moldoveni care vorbeau limba moldovenească. Raţionamentul lui Vasile Stati. Am uitat să o întreb în replică unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare.
Raţionamentele mincinoase ale lui Vasile Stati sunt prezentate în mai multe cărţi. Să luăm, de exemplu, „Limba noastră moldovenească”, tipărită la Chişinău în anul 2008. Aici Stati afirmă că limba moldovenească este atestată din veacul al XIII-lea. Cum de era atestată moldoveneasca aşa de timpuriu? Păi în Mioriţa: „unu-i moldovan”, care moldovan sigur vorbea moldoveneşte. Balada Mioriţa datează de prin secolul al XIII-lea, aşa că şi limba moldovenească datează din acelaşi secol. Indiferent cât de neştiinţific ar fi acest raţionament (de ce ar trebui balada Mioriţa să fie din secolul al XIII-lea, de ce nu al XIV-lea?), să îl acceptăm. În acest caz, limba moldovenească este mai bătrână decât limba română.
Da, dar există o limbă şi mai bătrână. Limba valahă. Câteva pietre de mormânt ale unor vikingi din secolul al IX-lea atestă existenţa unor valahi şi a unei ţări a valahilor între Dunăre şi Marea Neagră. Mergând pe raţionamentul lui Vasile Stati, valahii din ţara valahilor trebuiau să vorbească limba valahă. Cine vorbea această limbă valahă? Păi cine altcineva decât Ştefan cel Mare! Vasile Stati aminteşte în cartea pomenită mai sus că tratatul încheiat între Ştefan cel Mare şi regele Poloniei în anul 1485 „ex valahico in latinum versa est”, adică a fost „tradus din valahă în latină”. Deci, Ştefan cel Mare a încheiat un tratat cu regele Poloniei scris „în valahă”. Vasile Stati traduce în mod original „ex valahico” prin „din moldoveneşte”. Şi aceasta este una din minciunile lui Stati. Volumul citat abundă de astfel de răstălmăciri.
De exemplu, originile populaţiei din voievodatul medieval al Moldovei. Toate documentele îi numesc pe locuitorii dintre Carpaţi şi Nistru în secolele X-XIV drept vlahi, volohi, vlohi, blohi, bolohoveni. Stati preferă varianta bolohoveni, după care îi transformă scurt în moldoveni. Care moldoveni sunt mari duşmani cu valahii. Nu mai contează că şi moldovenii sunt valahi la origine. Adevărul şi logica nu se amestecă în raţionamentele lui Vasile Stati, ele rămân pe dinafară.
Moldovenizatorii pretind că scot la iveală un adevăr: acela că „limba română” apare ca denumire în secolul al XIX-lea. În România nimeni nu se teme de acest adevăr. Doar că moldovenizatorii continuă cu minciuni: limba moldovenească ar fi prima – fals, prima este limba valahă, ca denumire. Moldovenizatorii nici măcar nu au curaj să se apuce să explice de ce în mii de documente şi sute de cărţi Moldovei i se spunea Valahia Mică.
Un articol de: George Damian publicat în TIMPUL din 29 iulie 2011
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
