Deși până la Revelion sunt zile numărate, în azilul din Susleni practic nimic nu prevestește ajunul sărbătorilor de iarnă, doar un brad modest împodobit. Hoinărind pe holurile azilului, am dat de camera mătușei Valentina. Astăzi, femeia a împlinit 88 de ani. Doar că în locul unui tort de sărbătoare, femeia a primit o … supă.
De sărbători, cel mai așteptat vizitator rămâne a fi nepotul ei.
„Când văd că vine la mine, parcă îmi pare că vine împăratul. Și are grijă de mine. Nu mă obijduiește. Și azi îl aștept să vină că azi este ziua mea”, mătușa Valentina, beneficiara azilului de bătrâni.
Colegii deja au felicitat-o cu un modest buchet de flori artificiale. Și chiar dacă nu are timp să se gândească la sărbătorile de iarnă, și mai ales la seara dintre ani, mătușa Valentina și-a amintit o urătură.
„Să trăiești, să înflorești, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir, tare ca piatra, iute ca săgeata. Toată viața să dați și pe la noi să mai umblați”, mătușa Valentina, beneficiara azilului de bătrâni.
În aceeași cameră stă și mătușa Larisa, pe care am prins-o în timp ce împletea, în grabă, un pulover pentru o angajată a azilului. Pe banii câștigați după ce va vinde puloverul, bătrâna să-și cumpere înghețată, dar și să mai treacă pe la biserică.
„Mă simt aici mai bine, parcă mai fericită. Mă i-au cu împletitul. Mai ies în hol, este televizorul. Mă mai duc încolo, este un moșneguț din Cișmași, este dorit să mai stea cineva cu el, că este țintuit la pat”, mătușa Larisa, beneficiara azilului de bătrâni..
De sărbători, mătușa Larisa încă mai speră la minuni, dar și la… colindători.
„Anul trecut, primăvara, a fost ansamblul din Orhei și tare ne-am bucurat și acum dacă o să vină, ne-am bucura tare, cu fanfara. Așa frumos a fost, că și acum nu pot uita”, mătușa Larisa, beneficiara azilului de bătrâni..
Dornică de discuție a fost și o altă femeie din azil, care la ai săi 50 de ani este cea mai tânără beneficiară a centrului.
„Nu vreau să spun că sunt chiar singură, nu sunt singură. Cu lucrătorii, stăm, discutăm. Eu acum sunt liniștită, în primul rând, m-am obișnuit cu colectivul”, Ludmila, beneficiară.
Femeia suferă de o boală locomotorie incurabilă. A decis de una singură să vină la azil pentru a nu-i împovăra pe cei doi fii ai săi, plecați peste hotare.
„Ei sunt tineri, au problemele lor, fiecare trebuie să-și facă viața. Nu o să stea lângă mine. Se răspund copiii cu mine, acordă ajutor, atenție, ceea ce mă încurajează și bucură”, Ludmila, beneficiară.
În fiecare zi și-a făcut un obicei, citește, iar când este inspirată, scrie poezii.
„Nu-i calea noastră.. cu adevărat”.
În azilul din Susleni locuiesc 35 de vârstnici. Aceștia beneficiază de îngrijire medicală, socială și 4 mese pe zi.
„Ajung persoanele care necesită îngrijire personală. Sunt persoane care au ajuns din cauza familiilor. Au pus în gaj la bancă casele sau au rămas pur și simplu boschetari”, Alexei Diseatnic, managerul Azilului de Bătrâni din Susleni.
Managerul azilului spune că nu va fi un program special de Revelion, dar bătrânii vor avea o masă de sărbătoare. Anual, azilul are nevoie de peste un milion de lei, spune directorul. O parte dintre bani sunt achitați de beneficiari, iar o altă parte din bani este oferită de Consiliul raional.
Reporter: Ana Sârbu
Imagine: Mark Diaconu
