Moldova în stop cardiac
Acum trei zile, o tragedie care s-a produs în centrul Chişinăului a devenit subiect de ştire pentru mai multe posturi TV. Un bărbat a căzut pe una din străzile centrale, iar echipa de la Urgenţă, chemată de trecători, nu l-a putut salva, întrucât avea descărcată bateria de la defibrilatorul cardiac din dotarea medicilor. A fost solicitată altă echipă, cu defibrilator cardiac funcţional, dar, până a ajuns cea de-a doua maşină, omul care suportase un stop cardiac s-a stins, astfel încât, cei sosiţi ulterior, deşi aveau un defibrilator cardiac funcţional, au constatat moartea pacientului şi au plecat.
Cum spuneam la început, moartea subită a pacientului a devenit imediat subiect de ştire, iar o reporteră de la un prestigios post TV s-a grăbit să constate că „potrivit oamenilor legii, bărbatul avea probleme cu inima”. De când, în R. Moldova, oamenii legii fac publice astfel de concluzii? Constatarea, însă, e din alt domeniu, cel legat de nivelul jurnalismului de la noi, şi ar trebui abordat în alt context şi în alte circumstanţe.
De fapt, pentru că ne-am referit la profesia de jurnalist, ar fi să precizăm că, în acea seară, în centrul Chişinăului, decedase un jurnalist. O moarte subită, ar spune specialiştii. O moarte previzibilă – vor constata cei care ar constata că era vorba despre un pacient cardiac. „S-a dus cu zile”, au spus martorii care, în aşteptarea medicilor, i-au urmărit respiraţia şi eforturile de a supravieţui. Cei care s-au aflat la faţa locului, povestesc în detalii cum echipa de la Urgenţă nu a reuşit să conecteze defibrilatorul cardiac, precizând că „s-a descărcat bateria”. Peste câteva zile de la deces, responsabili de la Urgenţă declarau oficial că echipajul care venise să salveze viaţa acelui om ar fi fost dotat cu toate cele necesare, inclusiv cu defibrilator cardiac.
Cine spune adevărul şi cine are dreptate, greu de spus, mai ales că moartea nu a trecut pe alături şi cel care ar fi trebuit resuscitat nu mai este în viaţă.
Citeam despre dotarea serviciilor medicale din alte ţări, inclusiv cu defibrilatoare cardiace. Vorbisem cu cineva dintre specialişti şi despre acumulatoarele din dotarea acestor aparate şi despre faptul că, în lumea civilizată, astfel de cardio-stimulatoare sunt şi în dotarea instituţiilor publice sau private, angajaţii fiind instruiţi cum să le utilizeze pentru a anticipa vreo moarte subită.
În R. Moldova, în mod special autorităţile ar trebui să se îngrijească de tratamentul şi prevenirea maladiilor cardiace, deoarece, în ultimii 10 ani, aceste boli se situează pe primul loc printre cauzele mortalităţii. Date oficiale arată că 57,5% de cazuri din numărul total de decese pe ţară revin pacienţilor cardiovasculari. Acest îngrijorător indicator depăşeşte de două ori media pentru zona europeană. Un sfert din numărul persoanelor care decedează din cauza maladiilor cardiovasculare sunt la o vârstă aptă de muncă. Potrivit altor informaţii oficiale, în Europa, pentru tratamentul unui cardiac se alocă 370 de euro. În R. Moldova, această cifră de de 15 ori mai redusă, fiind alocaţi circa 24 de auro.
În plin secol 21, când pentru omenire nu mai reprezintă o problemă zborul pe Lună, în R. Moldova, oamenii mor pentru că nişte acumulatoare reîncărcabile stau descărcate în dotarea echipelor de Urgenţă şi asta se întâmplă în timp ce premierul R. Moldova participă la un eveniment legat de montarea acoperişului unui centru comercial din Chişinău, iar ministra Sănătăţii distribuie cutii cu atribute pentru nou-născuţi. În astfel de condiţii, cine poate opri moartea subită în R. Moldova?
