Dodon la Est, Candu la Vest

Sunt estici socialiştii? Sunt vestici cei din PD? Nu, sunt nişte speculanţi. Dodon şi Greceanâi l-au trădat pe Voronin, după care au intrat în cârdăşie cu Plahotniuc… Vlad Plahotniuc, la rândul său, a trădat Alianţa de guvernare 2009, a compromis idealurile revoluţiei din 7 Aprilie-2009 şi, respins acum de Europa, caută să câştige de partea sa America

Cu asta a început săptămâna. Unul plecat în America în funcţie de şef de Legislativ, altul – în Rusia, pe post de şef de stat. Sunt ştirile din prima linie pentru cel puțin începutul acestei săptămâni, pentru că, la revenire, şi Dodon, şi Candu vor căuta să ne ia pe sus cu declaraţii post-vizite, care de care mai tentante. Până atunci, însă, şi unul, şi altul au anunţat, dacă-i să reieşim din declaraţiile lor făcute pe Facebook, că sunt plecaţi în interesele R. Moldova (?!). Întrebarea e: aceleaşi interese, şi care? Şi doi: interesele R. Moldova, pentru că, şi unul şi altul, pe lângă faptul că sunt persoane oficiale (chiar dacă etic sau profesional nu reunesc întocmai condiţia funcţiilor în care sunt), mai au şi calitatea de şefi sau parte la şefiile mafiilor neîncoronate din din R. Moldova. Ce va prevala?

Să vedem ce zice Igor Dodon. Potrivit textului postat pe reţelele de socializare, pe 6 decembrie, Dodon va participa la şedinţa Consiliului Suprem al Uniunii Economice Eurasiatice, plus reuniunea informală a şefilor de state ale CSI. „În cadrul acestor forumuri, voi avea întrevederi bilaterale cu liderii altor state. De asemenea, voi avea o întrevedere cu conducerea oraşului de pe Neva. Ţin să menţionez că R. Moldova participă pentru prima dată la summitul UEEA în calitate de stat-observator, după ce, la şedinţa din luna mai, de la Soci, R. Moldova a devenit prima ţară-observator în cadrul acestei structuri economice”, scrie Dodon. Gâdileală după urechi. La fel ca şi alteori, Dodon caută să îşi dea importanţă. Miroase a interes naţional? Sau a interes electoral? Faptul că Dodon va avea „întâlniri bilaterale cu liderii altor state CSI” noi am mai auzit-o şi cu alte ocazii. Tot din gura sa. Şi că R. Moldova „este prima ţară-observator în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice” – tot nu e o noutate. Ne-a repetat-o ori de câte ori a mers la Moscova, să se vadă cu Putin sau cu lume din anturajul lui Putin. Rostul? Sunt doi ani încheiaţi de mandat pentru preşedintele Igor Dodon, cu cel puţin 16 vizite oficiale şi neoficiale în Rusia (că alţii, cu excepţia lui Erdogan al Turciei, nu i-au oferit nici un fel de vizite), dintre care cel puţin 12 întrevederi cu Vladimir Putin. Şi ce a avut de câştigat din toate astea (că orice vizită trebuie să implice nu doar cheltuieli, ci şi rezultate) R. Moldova şi simplul ei cetăţean, în special cel de la sate, căruia Dodon i-a promis, la prezidenţialele din 2016 şi după, redeschiderea pieţelor de consum din Rusia pentru produsele agricole din R. Moldova. Să mergi la Moscova şi, pe vreme de iarnă, după atâta „prietenie” (falsă, de fapt) cu Putin, să te lauzi pe Facebook că ai obţinut eliminarea taxelor vamale la exportul de cireşe, vişine şi piersici din R Moldova, când sezonul le-a trecut demult şi să nu pui problema exportului de mere, când acestea îngheaţă în livezi sub omăt, e chiar făţărnicie goală, ca să nu spunem nesimţire. La fel ca şi în cazul amnistierii moldovenilor-migranţi din Rusia. Sau rolul pacificator al armatei ruse la Nistru. Pe cine vrei să cumperi, Igor Nikolaevici? Şi încă atât de ieftin. Pe ruşii din Moldova? Sau pe moldovenii din Rusia, pe care, te-ai înţeles cu Putin, să-i trimită acasă în prag de alegeri (potrivit Ministerului rus de Interne, peste 170 de mii de moldoveni cu termenul de şedere expirat în Rusia vor fi graţiaţi, trimişi acasă şi acceptaţi înapoi în Rusia, cu condiţia că vor vota la alegeri cu socialiştii lui Dodon). Asta a fost la întâlnirea cu Putin, la Moscova. Curios cu ce „achiziţii” electorale va reveni Dodon şi de la Sankt-Petersburg, pentru că orice vizită şi relaţie de ultimă oră a lui Ig. Dodon cu Rusia se focalizează strict pe interesele sale electorale. Dodon ştie că nu are altă miză electorală pentru 2019 decât Putin şi forţele controlate de Putin în R. Moldova sau simpatizante politicii imperiale a lui Putin în spaţiul ex-sovietic.

Să trecem şi peste agenda vizitei în SUA a preşedintelui Parlamentului, Andrian Candu. Potrivit programului, vizita (de 3 zile) este una efectuată la invitaţia Congresului american. Programul vizitei include întrevederi cu senatori şi congresmani, inclusiv membri ai grupului de prietenie pentru Moldova. Va urma un discurs la Forumul Parlamentar pentru Securitate, după care Candu va participa şi la lansarea Consiliului de Afaceri Moldova-SUA. Înaintea plecării, Candu a făcut declaraţii în presă despre dialogul moldo-american, care „este în creştere”, iar colaborarea dintre Parlamentul de la Chişinău şi Congresul american ar fi ajuns la cel mai înalt nivel.

Deşi sunt două vizite, pe adrese diferite, cu două agende, la prima vedere, diferite, interesele celor doi invitaţi pentru aceste vizite sunt, de fapt aceleaşi: fiecare dintre ei încearcă să exploateze relaţia cu Moscova sau cu Washingtonul şi să facă impresia unor parteneri viabili în Vest sau Est, în preajma unui maraton electoral, deloc simplu, foarte confuz şi plin de riscuri. Sunt estici socialiştii? Sunt vestici cei din PD? Nu. Sunt speculanţi. Dodon şi Greceanâi l-au trădat pe Voronin, după care au intrat în cârdăşie cu Plahotniuc, s-au declarat socialişti şi acum o fac pe cei mai mari prieteni ai Rusiei. Vlad Plahotniuc, la rândul său, a trădat Alianţa de guvernare 2009 (se putea şi fără V. Filat), a compromis idealurile revoluţiei din 7 Aprilie 2009, după care şi Mişcarea de integrare europeană. Respins şi ignorat de Europa, Plahotniuc caută să cumpere acum America. Vizitele lui Dodon în Rusia şi a lui Candu în SUA nu sunt vizite oficiale, ele sunt, sută la sută, târguri preelectorale. Politice şi, deci, foarte riscante.

În concluzie: alegerile din februarie 2019 nu mai sunt o problemă doar a R. Moldova. Lucrurile au depăşit demult condiţia unui elementar exerciţiu electoral. Situaţia se complică mai ales prin faptul că, la Chişinău, guvernarea speculează, de la caz la caz, vectorii şi doctrinele. Vizitele sau declaraţiile de prietenie făcute americanilor de către Plahotniuc sau Candu încă nu înseamnă nimic. Sunt declaraţii. Nişte pleziruri diplomatice, dincolo de care PDM şi PSRM sunt pregătite să ne servească pe 24 februarie un „război electoral hibrid”, care s-ar putea termina cu o lovitură de stat, în condiţiile aceleiaşi guvernări de stat.