Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Vine Monaco la Orhei?

Vine Monaco la Orhei?

Da, noi am stat şi în genunchi. Dar nu din „voia boierilor”. Şi nu pentru o „tuşionkă” de la Şor sau pentru nişte scutece de la Edelweissul lui Plahotniuc sau de la „Din sufletul” (?!) „primei doamne”… Noi am stat în genunchi în PMAN, sub Tricolor şi „Hai să dăm mână cu mână”, dar am făcut-o în numele unui mare ideal: Independenţă, Limbă Română, Grafie Latină şi a tot de ce fusesem furaţi de sovietici după 28 iunie, 1940. A fost un sacrificiu

Nu am fost dăunezi la Orhei, la Hramul lui Şor. Nici ca musafir, nici ca invitat şi nici, măcar, ca simplu vizitator. Pentru hramuri ca ale lui Şor trebuie să ai timp, cu care să nu ştii ce să faci. Însă l-am văzut pe penalul (primarul) Ilan Şor, exaltat, umflat în pene, la cravată, l-am văzut pe scenă şi jos din ea, am văzut, pe reţelele de socializare şi lume venită la „sărbătoare”: care din curiozitate, care să se înfrupte cu te miri ce „milostenii” (de data asta Parcul de distracţii a fost împânzit cu mese cu „Hot Dog-uri”), dar care şi adusă special, ca să-i facă anturaj, să-l aplaude pe Şor în scenă şi să-l vorbească în mulţime de bine şi de cât este de bun şi de milostiv (hoţul). Urcat în scenă, aplaudat de cei veniţi „cu aplaudatu” şi vrând să impresioneze, Şor le-a declarat orheienilor ceea ce nu a făcut până acum, pentru R. Moldova, nici măcar unul dintre toţi preşedinţii. Şi nici chiar „superpreşedintele” V. Plahotniuc. „Dragi orheieni, într-un an, de când suntem împreună, Orheiul s-a schimbat… Va fi şi mai bine. Aveţi promisiunea mea: o să trăiţi ca în Monaco”, Principatul Monaco fiind un oraş-stat pe malul Mediteranei, la hotar cu Franţa, în care, potrivit datelor oficiale, 30% din populaţie sunt milionari. Lumea, chair dacă nimeni nu avea ideie unde şi ce e Monaco, l-a aplaudat. Fericit că şi-a făcut treaba, Şor a coborât din scenă, a trecut printre tarabe, şi-a procurat o cuşmă de cârlan, a mai dat 1000 de lei pe un buchet de flori, pe care l-a dăruit tot vânzătoarei, a urcat în maşină şi a plecat să îşi caute de „nevoi”.

În timp ce, la Orhei, unii dintre hramari îl elogiau pe Şor, la Chişinău, în Piaţa agricolă de la „Flacăra”, două femei se contrau din cauza lui Plahotniuc. Una dintre vânzătoare discuta cu o colegă de la taraba de alături despre viaţă, lipsuri, mizerie, nedreptate … „Nici măcar duminica nu poţi lăsa piaţa şi sta alături de familie”, – se tânguia ea şi, nemulţumită de viaţă, a pomenit numele lui Vlad Plahotniuc, la care o doamnă mai în ani, dintre cumpărători, care trecea prin preajmă, a sărit imediat cu vorba: „Ce v-a făcut Plahotniuc? Face bine la lume, da voi îl vorbiţi de rău”, le probozi ea. „Care bine? Unde-i binele? Moldova a rămas fără oameni. Binele e în buzunarele lor, nu în buzunarele noastre. Unde-i miliardul?”, se înfuriase vânzătoarea, la care „avocata populară” dădu din mână şi se îndepărtă fără să mai dea explicaţii. „Ori nu vede ce se întâmplă în jur, ori e cu neamuri la partid. Cum să zici că fac bine, dacă lumea o duce tot mai greu”, nu se putea ogoi doamna de la tarabă… Aşa şi am lăsat-o, revoltându-se, cealaltă rămânând, şi ea, la părerea sa. La fel, probabil, se întâmplă zilnic. În piaţă, magazine, în transportul public şi oriunde există o aglomeraţie de lume. Se întâmplă la Orhei, la Chişinău, Cahul, Bălţi, Donduşeni, Comrat, oriunde în R. Moldova… Stau şi mă gândesc: oameni mari, în toată legea, cu ani în spate, mame şi taţi, bunei şi bunice, au ajuns să se lase minţiţi de toţi escrocii şi să se bucure de tot fleacul, ca nişte copii, luaţi cu te miri ce bomboană, biscuit sau creionaş. Seamănă a îngenunchere. De bună voie? Cel mai probabil, acestea sunt urmele sau umbrele disperării. Lucrurile au degradat prea mult, până s-a ajuns la limita sărăciei în care demnitatea puţin mai contează în faţa unei cutii de conserve sau a unei plapume pentru un nou născut. Da, noi am stat şi în genunchi. Dar nu din „voia boierilor”. Şi nu pentru o „tuşonkă” de la Şor sau nişte scutece de la Edelweissul lui Plahotniuc sau „Din sufletul” (?!) a „primei doamne”, Galina Dodon. Noi am stat în genunchi în PMAN la Chişinău, sub Tricolor şi „Hai să dăm mână cu mână” la sfârşitul anilor `80, dar am făcut-o în numele unui mare ideal: Independenţă, Limbă Română, Grafie Latină – în numele a tot de ce fusesem furaţi de sovietici după 28 iunie, 1940. A fost un sacrifiu. Conştient. Şi un act de Mare Demnitate. Nu se compară. Pe noi atunci nu ne căra nimeni cu autocarele la Chişinău şi nici nu eram plătiţi cu 100 sau 200 de lei cum e acum ori serviţi cu „mici” şi bere, ca să facem „umplutură”, la mitingurile organizate de PD sau de Şor în PMAN. Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat ceea ce putea fi mai rău: trădare „sus” şi disperare „jos”. R. Moldova, în 27 de ani de independenţă, a avut parte de un singur parlament – primul şi de un singur guvern Druc-Muravschi, în rest a fost speculă şi trădare. Până şi PPCD, care a fost „sfânta sfintelor”, la începutul anilor `90, a intrat în păcatul trădării (mă refer la cârmuitorii partidului) ajungând, în cele din urmă, ei înşişi jertfa acestor trădări. Azi am ajuns să nu mai avem pe nimeni care să se ocupe de interesele R. Moldova. Toate se limitează la interesele de grup, fie că-i vorba de parlament sau guvern, iar preşedinţia sub Dodon a devenit „a cincea roată la căruţă”. Doar o prietenie cu Putin şi alta cu Erdogan, e fleac pentru doi ani de preşedinţie. A mai făcut Dodon şi altceva? Da, a umplut Facebook-ul cu fotografii personale sau de familie. Şi încă? A primit cadou (electoral) de la Putin 13 autospeciale pentru pompieri şi alte două de la Erdogan pentru dispersarea protestelor în masă. Şi altceva? „În fiecare zi din aceşti doi ani am gândit şi am acţionat astfel încât oamenii să privească mai cu încredere la viitorul ţării noastre”. Extraordinar! Acum e clar, de ce oamenii fac rând la „Hot Dog”-urile lui Şor. Pentru că privesc „mai cu încredere” în viitor. Şi PD ce „bine” a făcut, că vin alegerile? A ascuns şi mai tare miliardul furat, s-a distanţat şi mai mult de UE, a pus stăpânire, fără alegeri, pe Primăria Chişinău, a mai acaparat nişte terenuri „grase” pentru Plahotniuc (şi nu doar), a lansat proiectul electoral „cartofi şi varză de la PD”, care se aşteaptă să fie urmat de un alt proiect special, iniţiat de deputata Valentina Buliga şi anume, ca fiecare membru PD să boteze pe durata campaniei electorale cel puţin trei prunci cu numele lui Plahotniuc. Şi Şor? Dar Şor va face ce a mai făcut că prinde: şi „tuşonka”, şi „Hot-Dog”-urile. Deşi, cine ştie?