Circumstanțele cauzei. Reclamantul, Martin Litschauer, de naționalitate austriac s-a născut în 1979 și locuiește în Chișinău. La momentul evenimentelor, reclamantul era proprietarul unei companii, înființată în Moldova, care desfășura o activitate erotică de video-chat la Chișinău. Ea a angajat modele tinere de sex feminin care realizau video erotice prin intermediul camerei web clienților din afara Moldovei în schimbul unei plăți. La 3 martie 2015, reclamantul a fost arestat și învinuit de proxenetism.
La 7 martie 2015, la demersul procurorului, Judecătoria Centru a dispus ca reclamantul să fie plasat în arest preventiv pentru o perioadă de treizeci de zile. Reclamantul a atacat încheierea și a susținut că detenția sa nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a comis o infracțiune. La 16 martie 2015, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului și a afirmat că existau motive să se creadă că reclamantul ar putea să se ascundă sau să intervină în anchetă. La 31 martie 2015, Judecătoria Centru a admis demersul procurorului și a prelungit detenția reclamantului pentru încă treizeci de zile. Reclamantul a depus recurs, invocând aceleași motive ca și prima dată. Cu toate acestea, Curtea de Apel a respins recursul său la 7 aprilie 2015. La o dată nespecificată, reclamantul a depus o cerere habeas corpus, care a fost admisă de Judecătoria Centru la 27 aprilie 2015; reclamantul fiind eliberat din detenție.
La 30 decembrie 2016, Judecătoria Centru l-a găsit pe reclamant vinovat de învinuirile aduse, dar a dispus încetarea procesului penal împotriva acestuia în baza unei legi a amnistiei. Una dintre condițiile pentru aplicarea legii amnistiei era ca reclamantul să-și recunoască vina și să-și exprime căința. Reclamantul nu a depus apel împotriva acestei decizii.
Reclamantul s-a plâns Curții, în conformitate cu Articolul 5 §§ 1 și 3 din Convenție, că detenția sa între 3 martie și 27 aprilie 2015 a fost ilegală și/sau nu s-a bazat pe o suspiciune rezonabilă că a săvârșit o infracțiune sau pe motive relevante și suficiente.
Decizia Curții. Curtea a constatat, cu 5 voturi la 2, că detenția reclamantului a fost ilegală, contrar Articolului 5 § 1 din Convenție, notând că reclamantul a fost deținut pentru 45 de zile fiind suspectat de comiterea infracțiunii de proxenetism.
Curtea a examinat practica judiciară națională relevantă și a notat primul caz similar celui din speță fiind Briscoe și Zagnițco, care s-a finalizat cu o hotărâre a Judecătoriei Centru din 18 iunie 2015, după câteva luni după finalizarea procedurilor din prezenta speță. În acel caz, instanța a considerat că vânzarea performanțelor erotice prin video-chat prin internet nu poate fi considerată prostituție or nu există contact sexual dintre modele și clienți. Hotărârea respectivă a fost anulată de Curtea de Apel Chișinău, în baza interpretării diferite a noțiunii de contact sexual și prostituției date de Agenția de Stat pentru Protecția Moralității, decizie menținută de Curtea Supremă de Justiție.
În cauza Isachi, prin hotărârea Judecătoriei Ciocana din 14 iulie 2015 a fost adoptată o abordare similară în interpretarea noțiunii de prostituție, achitând persoana inculpată. Soluția respectivă a fost inversată de către Curtea de Apel Chișinău. Ambele decizii au fost adoptate după finalizarea procedurilor de arestare a reclamantului.
Dezbaterile privind interpretarea noțiunii de prostituție par să fie în derulare, având în vedere intervenția Curții Constituționale, decizia din 19 aprilie 2018, care a exprimat o opinie diferită, potrivit căreia, în absența contactului fizic, performanțele video-chatului erotic nu pot fi considerate ca prostituție.
În lumina considerentelor de mai sus, Curtea a notat în primul rând că faptele din prezenta speță predatează practica judiciară invocată de Guvern în susținerea poziției sale. În al doilea rând, se pare că chestiunea dacă performanțele video-chat-ului erotic constituie contacte sexuale și astfel este prostituție în sensul contravențional sunt încă dezbătute. În aceste circumstanțe, Curtea a concluzionat că prevederile legale relevante nu oferă ghidare suficientă și nu sunt formulate cu un grad de precizie impus de Convenție pentru a satisface cerința “legalității” stabilită de Convenție. Corespunzător reclamantul nu putea în mod rezonabil să prevadă, chiar și cu o asistență juridică adecvată consecințele conduitei sale. Astfel, Curtea a concluzionat că detenția reclamantului nu a fost legală și astfel a avut loc violarea Articolului 5 § 1 din Convenție.
Curtea a considerat că nu este necesar de a examina separat restul cererii reclamantului, privind lipsa unei bănuieli rezonabile și lipsa motivelor suficiente și relevante ce ar justifica detenția reclamantului.
Reclamantul a solicitat 15.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea i-a acordat 8.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.000 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
