Dar, la 7 aprilie 2009, cu implicarea activă a zeci de mii de tineri, a eşuat şi înlăturarea acestuia. Hoţii continuă să fure, trădătorii să ne conducă, iar cei oneşti să fugă. Între timp a ajuns să se vorbească deja de un milion de moldoveni care au emigrat. Din cei aproape patru milioane de oameni câţi are Republica Moldova, un milion este prea mult. Câţi dintre ei se vor mai întoarce acasă?!
…Şi eu fac parte din acel milion. Iar SUA nu este prima mea încercare de evadare din RM. Pentru că politicul moldovenesc îmi sufoca spiritul am înţeles, încă din adolescenţă, că trebuie să plec undeva. Şi, fără să ezit, am plecat. Am hoinărit prin lume începând de la hotarele Munţilor Ural şi până la Atlantic. Printre străini, îmi este ruşine s-o spun, mă simt mai „acasă” decât acasă. Pentru că indiferent de arealul geografic unde m-am aflat în timpul exilului, nimeni dintre străini nu a atentat la integritatea şi la libertatea spiritului meu.
Departe de pseudo-statul Republica Moldova mă simt cu adevărat liber.
Este bine de ştiut că nu doar sărăcia este cauza plecărilor masive din Republica Moldova. Pentru că există sute de mii de oameni săraci în ţara noastră care nu intenţionează nicicum să plece undeva. Lipsurile de tot felul nu-i deranjează să-şi trăiască viaţa acasă. O bucată de mămăligă şi o coadă de ceapă verde sunt cât se poate de suficiente ca să le potolească foamea şi avântul plecării printre străini.
Exilul este rezultatul evident al unei mulţimi de alte lipsuri la care sunt supuşi cetăţenii noştri. Cumetrismul, corupţia, justiţia care face nedreptate celor drepţi şi dreptate oamenilor certaţi cu legea, sistemul medical infect etc. Oamenilor oneşti le vine greu să supravieţuiască în RM. Iar cei mai vulnerabili sunt tinerii. Tot ei sunt acei care se autoexilează. Ei sunt într-o permanentă căutare a unei altfel de vieţi, unde existenţa umană se supune altor legi decât cele din ţara lor de origine.
Republica Moldova s-a debarasat de Uniunea Sovietică, nu şi de homo sovieticus din politicul său care face viaţa amară cetăţenilor de rând.
Deşi am plecat departe de Republica Moldova continui să cred, undeva adânc în sufletul meu, că mai pot schimba ceva acolo.
Probabil că naivul din mine nu va muri niciodată…
Jurnal.md
