Așa un gând: Dacă din producția anuală de fructe a Republicii Moldova, s-ar aloca câte jumătate de cent (aprox. 10 bani) per kg pentru cercetare și dezvoltare, s-ar acumula anual un fond de 3,5 milioane de EURO.

Sau, dacă am presupune că aproximativ jumătate din fructele produse sunt exportate în stare proaspătă, și s-ar aloca fonduri doar din acest volum, s-ar aduna 1,75 milioane de euro.

Ar fi oare asta suficient pentru finanțarea unor centre eficiente de cercetare și dezvoltare a horticulturii în țară? Un centru, sau două-trei centre, care ar cerceta în primul rând piața și ar asigura o strategie durabilă de dezvoltare a sectorului prin cercetări și consultanță, prin instruirea specialiștilor înalt calificați și nu ar rămâne în urmă cu trendurile dar ar ajuta pomicultorii să se dezvolte în rând cu concurenții vest-europeni.

Sunt sigur că o astfel de investiție s-ar recupera mai rapid decât se pare.

Pentru simulare:

• un pomicultor care recoltează 100 de tone de fructe ar aloca 500 de EURO anual;
• un pomicultor care recoltează 1.000 de tone de fructe ar aloca 5.000 de EURO anual.

Sumele par fabuloase, însă dacă e să le gândim ca investiție, randamentul ar fi și el fabulos.

Dacă în rezultatul acestei investiții prețul pentru fructele comercializate ar crește cu 10 bani, investiția s-ar recupera în același sezon. Iar dacă prețul fructelor ar crește cu 50 de bani, sau 0,5 lei, sau 2,5 cenți, randamentul unei astfel de investiții ar fi de 400% extra.

Din alt punct de vedere, pomicultorii de top din Moldova investesc sume enorme în tehnologii care sunt achiziționate de la colegii vestici, pentru că fără investiții și inovații este practic imposibil să aduci un produs competitiv pe piață, acolo unde pe același raft poți găsi produse PERISABILE din Olanda, Moldova, Africa de Sud, Chile și Noua Zeelandă, ca exemplu. Deci aceste investiții sunt necesare. Oare nu e mai eficient, macroeconomic vorbind, să facem aceste investiții în propria infrastructură și școală, și să nu continuăm să îmbogățim concurenții?

Realizez că e practic imposibil să ajungem într-un un sezon sau două la nivelul colegilor din alte țări, însă totul are un început.

Sau poate sunt prea optimist?