Moldova, iubită şi furată mereu

„Ce fel de partid Pro-Moldova vreţi să fiţi, domnilor Plahotniuc şi Filip, dacă procedaţi cu moldovenii, de când sunteţi la guvernare, mai rău decât turcii şi tătarii pe vremea osmanlâilor… A iubi Moldova şi a fura Moldova nu e acelaşi lucru. Poate vă mai gândiţi ce faceţi cu „paradigma”?

Accidentul rutier din 9 septembrie, cu implicarea maşinii prezidenţiale, în care s-ar fi aflat şi preşedintele Igor Dodon, plus scandalul legat de sechestrarea suspectă a celor 7 profesori turci de la Liceul Teoretic „Orizont” din Chişinău, au umbrit, trecând pe planul doi, alte două evenimente, ambele esenţiale pentru cursul politic şi, în esenţă, pentru destinul de mai departe al R. Moldova, pentru că vizează două partide și ambele parlamentare, unul dintre ele aflat la guvernare. E vorba de cel de-al VIII Congres extraordinar al PLDM, care s-a produs exact în ziua accidentului şi doi: şedinţa Consiliului Naţional al PDM de la sfârşitul săptămânii trecute. Să le luăm pe rând. Primul lucru care ar fi de remarcat în cazul reuniunii PLDM e cel că liberal-democraţii au reuşit în acest congres ceea ce comuniştii şi liberalii şi-au propus de mai multe ori şi nu au putut duce la capăt. PLDM a ieşit din congres cu un nou preşedinte. Şi cu un program modificat al formaţiunii pe o chestiune principială într-un an aniversat în care avem un veac de la Marea Unire a pământurilor româneşti de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. PLDM şi-a asumat, cu text votat în congres, Idealul Unirii R. Moldova cu România. Doi: PLDM nu a mers pe ideea unui congres formal în principala problemă pentru orice formaţiune politică: alegerea liderului. Căciula face mult, spune o vorbă populară, iar PLDM demult avea nevoie de o altă căciulă. Şi după căderea lui Filat, şi după aflarea, total inexplicabilă, a lui Viorel Cibotaru la cârma formaţiunii. Congresul a reuşit o schimbare de macaz în partid. Succesiunea care s-a produs a surprins mai multă lume. Şi nu pentru că Deliu nu ar merita prima funcţie în partid, ci pentru că Congresul a reuşit să depăşească intrigile şi tot felul de aranjamente şi jocuri de culise, puse la cale de neprietenii formaţiunii, care au crezut că au omorât cu desăvârşire PLDM-ul o dată cu condamnarea lui Filat. Prin Congresul din 9 septembrie, PLDM a recăpătat şansa de a renaşte. Va fi PLDM altfel cu Deliu, decât a fost cu Filat? Evident, va fi. Nu cunosc în ce relaţii erau cei doi şi în ce măsură viziunile lor au coincis pe vremea când Filat era preşedinte, dar individualitatea liderului nu poate să nu îşi lase amprente asupra activităţii partidului şi, în primul rând, asupra imaginii şi rentabilităţii sale politice. Da, Deliu nu va avea (?!) banii, pe care i-a avut Filat, dar nici orgoliul lui Filat, care a făcut probleme de imagine partidului, aflat în 2009, în topul preferinţelor electoratului (de comunişti nu vorbim, pentru că erau încă la guvernare). Hăţurile sunt în mâna lui Deliu, iar alegerile nu sunt atât de departe.

Contează cu cine se va „lega”, cu cine se va „împrieteni”, ce „sfetnici” îşi va alege, ce alianţe va accepta şi cât de vocal şi vizibil va fi, ca lider, în lunile care au mai rămas până la alegeri. Dreapta politică nu are un lider distinct pentru alegerile din februarie. Dar are nevoie de el. Va căuta V. Plahotniuc să procedeze cu Deliu, ca oponent, la fel cum a procedat cu V. Filat? Posibil. Dar dacă Filat ar fi fost mai atent la bani și relaţii, cu siguranţă nu era unde este şi nici PDM (V. Plahotniuc) nu ajungea unde a ajuns, stăpân peste R. Moldova. De fapt, Plahotniuc s-a ridicat pe verticala puterii, în măsura căderii lui Filat. Ar fi greu să ne închipuim că Plahotniuc nu va căuta să-l „muște” acum, după ceea ce s-a întâmplat la congres, şi pe Deliu. Dacă va avea de unde, va face-o, iar dacă nu, îi va face prieteni falşi, pe care sau prin care să îl tragă de aţe. Aşa sau altfel, PDM a reacţionat prompt şi bolnăvicios la deciziile congresului PLDM, conştient că liberal-democraţii, în formula lor nouă, au acum toate şansele să devină un nou concurent al PDM pe arena politică, inclusiv pe cea electorală. La nici o săptămână, Plahotniuc a convocat Consiliul Naţional la care PDM a decis să îşi modifice strategiile de politică internă şi externă ale formaţiunii pentru următorul sezon politic (toamnă-iarnă) şi electoral. Democraţii au preluat platforma politică „pro-Moldova” de la socialiştii lui Dodon (deşi nu-i exclus să se fi înţeles să meargă, neoficial, în alegeri, cu aceeaşi platformă comună) şi au declarat PDM cel mai „patriotic” partid din câte au existat vreodată în R. Moldova. „În R. Moldova, până acum, am avut partide proeuropene, altele pro-Unire, altele proruse şi aşa mai departe. Niciun partid nu a fost în mod real pro-Moldova şi pentru moldoveni. Noi credem că este o abordare depăşită şi a venit momentul ca PD să-şi definească mai clar poziţionarea şi să aducă un model de lucru bazat pe rezultate şi eficienţă, pornind strict de la agenda reală a cetăţenilor şi nu de la chestiuni geopolitice”. Este declaraţia liderului PDM, Vlad Plahotniuc, partid care, cu de la sine putere, s-a afişat constant ca pro-european şi care, potrivit aceluiaşi Plahotniuc, rămâne în continuare pro-european. „PDM rămâne un partid proeuropean ca viziune, iar înainte de orice, PDM va fi într-o măsură şi mai mare un partid pro-Moldova, iar la toamnă veţi vedea acţiuni interesante pe această linie, cu abordări mai noi pentru politica din ţara noastră, care o să le placă cetăţenilor, fiindcă de multă vreme le aşteaptă”. Ce să înţelegem din acest „borş cu tărâţă”, dle Plahotniuc? La fel de curios e şi premierul: „Suntem dezamăgiţi că multe formaţiuni politice au mers pe speculaţii ieftine, punând alegătorul în faţa unei alegeri alb-negru – UE sau Rusia.

Din punctul meu de vedere a fost o crimă a politicienilor, pentru că au indus în eroare cetăţenii R. Moldova… Această paradigmă trebuie schimbată”, spune Filip. Bine, dle prim-ministru, dar de ce vă eschivaţi de la crimă, de ce, în 2014, aţi făcut campanie electorală la parlamentare pe criteriu geopolitic? Şi cine dacă nu PDM îi sperie de câţiva ani buni pe americani şi pe europeni cu intrarea tancurilor ruseşti în Moldova? Şi încă: ce fel de partid Pro-Moldova vreţi să fiţi, dacă procedaţi cu moldovenii, de când sunteţi la guvernare, mai rău decât turcii şi tătarii pe vremea osmanlâilor. A iubi Moldova şi a fura Moldova nu e acelaşi lucru. Poate vă mai gândiţi ce faceţi cu „paradigma”?