[sondaj] Unde sunt cadrele calificate?

Agenţia Naţională a Forţei de Muncă anunţă peste 12 mii de locuri de muncă vacante, în R. Moldova, 19% din care (2319 locuri) – destinate persoanelor cu studii universitare şi medii de specialitate şi altele 9687 (79%) pentru muncitori cu studii profesionale şi fără calificare. Domeniile care duc lipsa de cadre sunt sănătatea, educaţia, industria textilă şi de confectii.

Oferte – da. Cereri – ba. De ce?

Fiodor Ghelici, economist

Paradoxul cel mare ştiţi care e? Că R. Moldova duce lipsă de cadre în domeniile în care cel mai mult le pregătește. Puțini medici sau învățători producem? Unde-s? Dacă la începutul anilor 1990-2000 era riscant sa pleci, după liberalizarea regimului de vize, lumea e liberă să aleagă şi, de obicei, alege să meargă şi să-şi facă viaţă acolo unde există condiții pentru asta. Azi, în R. Moldova, cei care pleacă sunt mai mulţi decât cei care se nasc. Pentru că nu suntem stat, nu avem politici de stat, nu avem oameni de stat, guvernările sunt din hoţi şi mincinoși. Spuneți-mi, cine se ocupă în R. Moldova de politica cadrelor? Sau politica locurilor de muncă. Nimeni. A fost declarată economie de piață şi s- a făcut haos. De ce haos? Pentru că aşa e mai uşor să furi, iar lumea s-a săturat, nu mai vrea să lucreze pentru hoţi, bandiţi şi mafia de la putere şi pleacă. Nu cred că mai putem opri acest proces. Noi am depășit punctul din care mai era posibilă reîntoarcerea celor plecați cu 10, 15 ani în urmă. Aceea sperau că mai există loc de bine în R. Moldova. La ziua de azi, rar cine pleacă cu gândul să revină. Nu au la ce. Ei au văzut altfel de viață, altfel de lume. Nu îi mai iei cu nimic.

Alexei Busuiuoc, primar de Capaclia, Cantemir

Toate pornesc de la salarii. Şi problema, de la an la an se agravează tot mai mult. La nivel de republică, am intrat în noul an de învățământ cu un deficit de 2000 de profesori școlari. E grav. La orașe școlile se descurcă ceva mai bine, dar la sate salvarea noastră sunt pensionarii. La Capaclia, 50% din pedagogi sunt de vârstă pensionară. Alți 2 sunt cu „împrumut” din satul vecin şi vreau să zic că la noi situația e încă foarte bună, pentru că sunt școli în care şi 70% şi peste 70% din pedagogi sunt pensionari sau nici aceea nu sunt în de ajuns. Impresia generală e că problemele școlii nu interesează pe nimeni în acest stat. Școala, care trebuie să fie şi a fost pe vremuri un domeniu prioritar în politica statului şi în care pedagogul a avut un statut onorabil, a ajuns unul din cele mai delăsate domenii. Cât o să ne mai slujească pensionarii, că au şi ei o vârstă? Şi dacă ar fi avut o pensie ca lumea, nici pe ei nu-i mai aveam în școală. În R. Moldova cel mai bine e în politică.

Profir Tanasciuc, inginer

Am lucrat toată viața inginer, dar va spun sincer că dacă ar fi fost să-mi încep cariera în zilele de azi nu aş fi lucrat nici o zi în R. Moldova. Demult eram plecat. Şi nu pentru că mi-r fi străină Moldova, ci pentru că nu mai vreau să trăiesc sub hoți. La noi omul muncitor nu-i prețuit, la noi sunt în favor hoții, lașii, puturoșii şi tot felul de smecheri. Lumea bună pleacă. Pleacă pedagogii, pleacă medicii, pleacă inginerii, pleacă oricine poate pleca. Lumea parcă-i magnetizată de ideea plecării, pentru că la noi guvernările își iau salarii ca în Europa dar nouă ne dau ca în Africa. Eu nu cred că în următorii 10 ani va fi altfel. Doar dacă lumea se răscoală. Dacă nu, înseamnă că tot mai mulți vor vor pleca , iar în locul lor vor veni arabii şi chinezii, care deja vin.

Vitalia Pavlicenco, Partidul Național Liberal

De ce? Explicațiile sunt la vedere: Unu – locurile vacante sunt din domenii şi profesii prost cotate şi plătite şi care nu mai au reputația profesională pe care au avut-o. Şi doi: statul nu are capacitate de dezvoltare economică, iar în consecință nici posibilitatea de a plăti salarii pe măsură. Problema nu e nouă, atât doar că o dată cu trecerea anilor ea s-a agravat. Şi nici nu putea fi altfel într-u stat ca R. Moldova, care e unul artificial, care nu are capacități de a se autogestiona şi care există din granturi şi credite. Avem două soluții: ori emigrăm cu toții, ceea ce e imposibil, ori revenim la România, unde, istoricește, ne este locul.