Din cea mai mare economie a lumii vin veşti de natură să neliniştească cea mai puternică bancă centrală a lumii: costul cu forţa de muncă creşte cu cea mai slabă viteză din ultimele trei decenii, inevitabil cheltuielile populaţiei încetinesc, iar activitatea industrială frânează. Colac peste pupăză, Puerto Rico, teritoriu aparţinând SUA, a intrat în default.
Fie că va fi Hillary Clinton, fie că va fi Donald Trump, oricine va câştiga alegerile prezidenţiale din 2016 va aduce probabil cu el la Casa Albă un bagaj greu anti-business, scrie publicaţia britanică The Telegraph. Toţi candidaţii care au şanse să ocupe şefia Americii promovează politici care vor împinge economia americană înapoi cu un deceniu sau chiar mai mult. Cursa pentru poziţia de preşedinte se duce pe un fundal în care sclipesc semne de avertizare că economia, ca şi cea a UE, îşi pierde din avantajele competitive. Niciun candidat nu pare să dea atenţie acestor avertismente. Ei sunt prinşi în retorica de campanie. Dacă situaţia se complică în SUA, economia globală va avea de suferit în vremuri în care guvernele lumii sunt prinse cu rezolvarea problemelor de acasă şi acordă prea puţină atenţie revigorării economiei mondiale.
La dreapta spectrului politic, Trump, din partea republicanilor, conduce haita. El ar primi 19% din voturi. Trump, notoriu pentru gafele pe care le face şi pentru insultele aduce anumitor categorii de alegători (cu toate acestea nu-şi pierde din popularitate), împinge în faţă un amalgam comic de măsuri protecţioniste şi naţionalism economic potrivite mai mult pentru Franţa decât pentru SUA. „Trumponomica” implică renegocierea acordurilor de comerţ liber încheiate de SUA cu restul lumii, slăbirea dolarului pentru ajutarea industriei şi restricţionarea imigraţiei. Toate acestea pentru revigorarea muncitorilor caucazieni din clasa de mijloc, care a cunoscut apogeul „puterii” în anii ’50-’60. Astfel de politici ar fi toxice pentru economia americană. Nicio naţiune dezvoltată nu va putea concura cu pieţele emergente pentru producţia de bază.
De cealaltă parte a spectrului politic lucrurile nu stau mai bine. Se prea poate ca Bill Clinton să fi avut o guvernare pro-business, dar soţia sa, Hillary, deviază mult spre stânga. Unul dintre puţinele sale planuri concrete implică un set complex de schimbări în privinţa câştigurilor de capital. Investitorii ar plăti mai puţine taxe atât timp cât ar deţine acţiuni la companiile potrivite în perioada potrivită. Regulile ignoră convenabil faptul că birocraţii din guvern nu au nici cea mai mică idee despre ce fel de investiţii are nevoie economia. La finalul jocului se va constata că se dublează taxa pentru cei mai mulţi investitori. Bill Clinton a redus această taxă.