Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Cum învaţă limba maternă copiii…

Cum învaţă limba maternă copiii moldovenilor din Franţa

Limba este ceea ce ne identifică ca naţiune şi ca neam. Astăzi, mulţi dintre copiii Moldovei se nasc peste hotare, iar limba buneilor şi a părinţilor o aud doar în familie. Cert e că, de multe ori, aceştia o înţeleg, dar refuză sau nu reuşesc să o vorbească.

Am aflat de la mămicile reunite pe grupul de socializare de pe facebook „Mămicile din R. Moldova la Paris” cum reuşesc acestea, printre străini, să-şi instruiască odraslele în limba maternă.

„Cu fetiţa noastră vorbesc limba română acasă! Soţul e francez şi între ei vorbesc franceza, dar eu – exclusiv româna”, susține Victoria Olivier.

„În familie vorbim româna. Înainte de somn, citim poveşti sau poezii în română. Muzica şi desenele animate acasă sunt doar în română. Chiar şi în parc vorbim româna. Asta şi este oportunitatea de a învăţa limba maternă”, este opinia Tatianei Savin.

„E o situaţie un pic delicată şi problematică, în opinia mea. Pentru fiecare e avantajos să cunoască mai multe limbi şi e extrem de important ca limba maternă să o vorbească copiii noştri. Cea mai bună soluţie pentru a o însuşi este ca în familie să se vorbească doar româna, fără devieri”, îşi spune opinia Viorica Ţimbalari.

„Mi-ar plăcea ca în familia noastră copiii să vorbească cu mine româna, cu tatăl – engleza, cu buneii – rusa, iar la şcoală – franceza. Nu e o ruşine să cunoşti mai multe limbi. Nouă profesorii de la şcoală ne-au zis să vorbim doar româna acasă pentru că limba franceză o vor învăţa uşor, iar limba maternă va fi uitată”, spune Elena Călugăreanu.

„Copilul meu are 9 ani împliniţi. Deşi are tendinţa de a vorbi mai mult în franceză, eu insist să vorbească româneşte. Îi zic să repete fără să se grăbească pentru a rosti corect, astfel încât eu să înţeleg. Unde greşeşte, îl corectez. Avem bunici cu care vorbim deseori. Dacă ar uita româna, atunci ce ne facem?”, se întreabă Oxana Cernioglo.

„Citim cărţi cu poveşti şi poezii. Citim în română nu doar înainte de somn, ci şi în transport, prin parcuri, chiar şi în ospeţie. Acasă, pe stradă, oriunde vorbim între noi doar în română. Scrisul şi cititul în română le învăţăm concomitent cu cele franceze. Nu e uşor. E nevoie de perseverenţa părinţilor. Dar o învăţăm cu admiraţie, nu din obligaţie”, povesteşte Violeta Şaranuţ.

„Limba română este identitatea noastră. Ţinem neapărat ca fiul nostru să o cunoască măcar la nivel de conversaţie. Facem tot posibilul ca cel puţin jumătate din vacanţa de vară să o petreacă la bunici. Când era mai mic, frecventa grădiniţa din satul natal. Aşa a fost trei veri consecutive. Şi vara aceasta a fost acasă. Din câte ne povesteşte, îl vedem foarte entuziasmat, cu multe amintiri, prieteni şi aventuri. Ne bucură faptul că vrea să plece acasă, că rămâne acolo cu păcere, iar la întoarcere zice „Pe curând, la vara următoare”, spune Maia Crăciun.

„Ambii copii i-am născut în Franţa. Pentru noi, părinţii, e foarte important ca şi copiii noştri să cunoască limba română. Pentru aceasta, în familie, vorbim doar limba română. Pe parcursul anului şcolar, duminica, mergem cu copiii la şcoala cu studiere în limba română din cadrul Ambasadei României. În jur de trei ore, acolo au loc diverse activităţi prin care învaţă cuvinte noi, poezii, cântece, învaţă a scrie, fac chiar şi matematică. Ei interacţionează mult cu copiii, chiar şi-au făcut propriul cerc de prieteni. Este benefică şi comunicarea cu buneii, de câteva ori pe săptămână”, sugerează Olesea Ghelber.