Principală  —  Blog  —  Diaspora   —   Sandu Sîrbu, despre „Papionul Călător”,…

Sandu Sîrbu, despre „Papionul Călător”, migraţie şi Convenţia Moldo-Americană

A cincea Convenţie Moldo-Americană de la San Francicso va aduna, în perioada 28-30 septembrie, reprezentanţi ai diasporei din toate colţurile Americii. Vorbim cu un participant al convenţiei – Sandu Sîrbu, cunoscut ca fiind „Papionul Călător”.

–Sandu, de unde veniţi? Cu ce vă ocupaţi? De când sunteţi în SUA?

–Vin de la Nordul Moldovei, de la Floreşti, dintr-o familie de profesori. Am mulţi ani de experienţă în Radio şi TV. De 5 ani, sunt în SUA. Am avut noroc de soţie, care a câştigat la loteria Green Card. Ea e norocoasă, că eu – mai puţin. De fapt, sunt norocos la fete: soţia şi două fetiţe de 6 şi de 2 ani. Primii doi ani am locuit la Vermont, după care ne-am transferat în California, în speranţa că aici e mai cald, mai bine. În plus, e şi o comunitate de moldoveni care deseori are nevoie de organizatori de evenimente – întreceri sportive, offline-uri, concerte.

–Ce fel de concerte?

–Orice fel, inclusiv concerte de Anul Nou şi cu artiştii noştri de acasă. Eu, în primul an de aflare aici, am călătorit în diferite state, în diferite oraşe şi am observat că, mereu, oamenii au nevoie de ceva de acasă. Când am plecat pentru prima dată acasă, mi-a venit ideea „Papionului Călător” aşa, din senin, când, din întâmplare, am descoperit un papion în formă de tricolor, simbol „adoptat” ulterior. Reacţia oamenilor a fost atât de pozitivă! Vedeam cum se luminează la chip. Aşa a apărut papionul cu care zburam dintr-o parte în alta, de la un concert la un festival. Mai târziu, l-am pus pe Facebook şi… a luat foc. Acum am deschis o agenţie de evenimente, „Papillon Event” (în transcripţia franceză cu dublu „l”), la Sacramento. Soţia mea este implicată şi ea în activitatea agenţiei. Lucrăm la decor, sunet, sonorizare, lumini, pregătim bucate. Facem tot de ce e nevoie pentru un eveniment. Dacă vorbim de o ceremonie de familie, cum ar fi o nuntă, mirele şi mireasa vin doar cu rochia şi costumul, restul, machiaj, coafură, mâncare, bar-tender, muzică – facem noi.

–Aţi revenit recent din R. Moldova. Cu ce impresii veniţi de acasă?

–Of! Mă tem că din acasă a rămas doar cuvântul. Am avut noroc că am venit în perioada în care mai mulţi moldoveni din diasporă vin acasă de peste hotare şi se întâlnesc. Aşa, totul e un pic mai colorat, mai plin de viaţă. În rest, e grav ce se întâmplă. Pleacă la greu lumea de acasă. Oamenii, în general, sunt disperaţi, vor să plece de acasă pe orice căi – legale, ilegale, doar să se ducă, să-şi refacă viaţa. M-a mirat mult cum au crescut preţurile într-un an şi jumătate de când nu am mai fost pe acasă. Totuşi, părinţii, buneii, străbuneii şi străbunicile sunt bine, se descurcă, din fericire.

–De ce aţi hotărât să veniţi la Convenţie? Cum aţi aflat despre eveniment?

–E o istorie interesantă. Cu doamna Elena Dragalin ne-am întâlnit întâmplător la o nuntă în Philadelphia, unde eram organizator. Dumneaei mi-a spus despre platformă şi despre Convenţie şi mi-a zis că m-ar putea interesa. Mi-am zis – „de ce nu? Mă duc să văd care-i ideea, să cunosc oameni noi”. Aşa am ajuns la New York, la cea de-a treia Convenţie. Mi-a plăcut. Am întâlnit foarte mulţi oameni noi, a fost o experienţă interesantă, am discutat cu reprezentanţi de acasă, cu ambasadori. Am continuat mai multe legături şi după convenţie. Aşa am intrat în lista invitaţilor permanenţi ai Convenţiei. Am fost invitat şi la altele. Din păcate, n-am reuşit să ajung la ele. Anul ăsta, suntem mai norocoşi, Convenţia e mai aproape de noi – la San Francisco. Când mi s-a propus să particip la organizare, fără să ezit, am acceptat. Ştiu că totul se face pentru comunitate şi din asta avem de câştigat cu toţii. Mă bucur că se mobilizează oameni cu proiecte de promovat sau oameni cu idei de realizat. E bine ca lumea să-şi cunoască eroii. Când eram la Vermont, comunitatea noastră a ajutat mai mult cu finanţele. Existau cazuri când erau copii care aveau nevoie de vreo operaţie. Ne-am organizat repede pentru a-i ajuta. Mergem acasă şi chiar ne întâlnim cu ei uneori. Altfel, toată viaţa alergăm după bani şi când ne uităm, nu rămâne nicio urmă după noi.

–Cu ce program veniţi la Convenţie?

–Nu cred că am să prezint vreun program. Vom fi implicaţi doar cu organizarea, fiind responsabili de tot ce ţine de dispoziţia bună în seara Convenţiei. Pregătim mai multe pentru seara de după convenţie – un concert pentru care încercăm să aducem nişte artişti de acasă, o prezentare de modă cu Irina Madan, din R. Moldova, o prezentare de tablouri. Timpul destinat pregătirilor e cam scurt, dar vom încerca să reuşim.

–Ce ar trebui să ştie cei din diaspora despre Convenţie?

–La Convenţie, găsiţi o bucăţică din casa noastră şi din tot ce ne reprezintă ca neam. Dacă aveţi ceva de spus şi vreţi să contribuiţi cât de puţin la viitorul ţării noastre, Convenţia e o platformă care ne poate ajuta să fim auziţi. Dacă oamenii au ceva de văzut sau ceva de arătat, sau vor să-şi promoveze un proiect, un produs, orice idee, atunci Convenţia e o oportunitate, inclusiv pentru a ne cunoaşte şi a ne susţine reciproc.

–Vă mulţumim.

Irina VanPatten, SUA